Biblia – versiunea ei de astazi

„Biblia a evoluat în urma nenumăratelor traduceri, adăugiri şi revizuiri. N-a existat şi încă nu exista o versiune finală a Bibliei.” – Dan Brown, Codul lui DaVinci

În ultimele luni oscilam între perfectiunea Bibliei şi modificarea ei de catre om. Din cate am vazut în anumite documentare Biblia s-a pastrat în proporţie de 95% iar nici una din schimbarile ei nu-i afectează mesajul. Cele mai multe schimbări sunt din cauza traducerilor şi modificarii limbii. Alte schimbări însă au fost scrise de om şi deranjează umpic originalul, însa nici ele nu afectează dogma şi învăţătura. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre aceste schimbări vă recomnd cartea „Răstălmacindu-l pe Iisus” (un comentariu asupra carţii poate fi gasit pe youtube).

Însa cauza oscilatiei mele nu erau aceste mici modificari, care oricum nu afecteaza mesajul Bibliei, ci anumite versete (cele mai multe din Vechiul Testament) care se contraziceau complet cu cele din Noul Testament. Am cautat explicatii pentru aceste versete iar majoritatea crestinilor sustineau ca „trebuie să citeşti contextul ca să îţi poţi da seama despre ce e vorba cu adevărat”. Contextul însa nu afectează ceea ce mi-a transmis iniţial versetul, iar dacă contextul ar fi scuzat, mesajul versetului nu as mai fi insemnat nimic. Altcineva mi-a spus ceva mai aproape de adevar, însa a lăsat argumentul neexplicat. Un argument neexplicat însă e ca o teoremă corectă în matematică care nu are o demonstraţie: nimeni nu va dori să accepte acestă teoremă deoarece ar putea fi greşită şi aplicând-o să greşim mult mai mult. Spunea că aşa cum un părinte îi pune anumite restricţii unui copil (să nu treacă strada singur, să nu vorbească cu străinii etc.) până când el creşte mare şi nu mai e legat de acele restricţii, aşa şi Dumnezeu a dat legi diferite poporului evreu, deoarece nu erau atât de avansaţi precum suntem noi astăzi. Însă de la „ucideti” la „nu mai ucideti” este o cale lungă. În plus, indiferent cât de mult ne place să credem că am avansat, la o analiză mai atentă s-ar putea să observăm că nu suntem atât de diferiţi de strămoşii noştrii. Aşa că de ce ar fi fost nevoie de legi diferite? În plus, dacă a ucide e un păcat îi vei spune atât unui copil cât şi unui adult să nu o facă.

Într-un final am gasit explicaţia. Când ne uităm în Biblie putem observa două lucruri: legile date de Dumnezeu şi interpretarea evreilor a acestor legi, care poate părea o interpretare corectă. Însă dacă ne uităm la interpretarea lui Iisus, ce o putem găsi abia în Noul Testament, vedem că aceasta e opusă faţă de interpretarea evreilor. Cu toate astea interpretarea care se apropie mult mai de mesajul transmis la inceput de Dumnezeu, este cea a lui Iisus. Iar dacă Iisus este Fiul lui Dumnezeu, ar fi logic ca interpretarea Lui să fie chiar cea corectă. Deaceea cateodată versete din Vechiul Testament îsi găsesc explicaţia abia în Noul Testament.

Acum să aruncăm un ochi asupra unor versete din Vechiul Testament care pot să ridice multe semne de întrebare. Sper ca în acest post să fiu capabil să răspund la toate.

Exodul 35:2 „Sase zile sa lucrati, dar ziua a saptea sa fie sfanta. Cine va face vreo lucrare in ziua aceea sa fie pedepsit cu moartea”
Când ne uităm la Exodul 35:2 (cu tot cu context) ne întrebam: chiar atât de grav e să lucrezi în ziua a 7-a încat sa bietul om, care probabil doar îşi încălzea lemne ca să nu moară de frig, să fie pedepsit cu moartea?
Totusi am luat în mână şi Biblii, traduse de alţi oameni, şi în unele versetul apărea sub forma: „cine lucrează în ziua a 7-a va fi pedepsit cu moartea” (nu „sa fie pedepsit”). Acest fapt ar putea înseamna că această pedeapsă nu trebuie să fie aplicată de către oameni vinovaţilor, ci trebuie să fie aplicată de către Dumnezeu. În alte Biblii în loc de „să fie pedepsit” am găsit doar „va fi pedepsit”. Asta deşi este o scuză, nu este una destul de bună.

În Noul Testament însă, interpretarea lui Iisus este:
Marcu 2:27: „Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;”
Matei 12:11: „Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate?”
Capitolul 12 al Evangheliei după Matei explică destul de bine problema cu ziua a 7-a.

Deutronomul 20-21 „Dacă nu s-au găsit semnele virginităţii la tinăra femeie, s-o scoateţi la uşa casei tatălui ei, să fie UCISĂ CU PIETRE de oamenii din cetatea ei şi să moară…”
Interpretarea lui Iisus aici: „Cine e fara pacat sa ridice primul piatra”

Există însă alte versete care rămân fără explicaţie:
Exodul 21:14 „Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul Meu să-l smulgi ca să fie omorât.”
Versetul e impotriva legii iubirii, deci Biblia cea prea perfecta se contrazice singura. Există multe alte versete de acest fel, iar moto-ul Deuteronomului este: „sa ucizi […] sa cureti astfel raul din mijlocul tau”. Este culmea că acest moto apare în aceeasi carte a Bibliei în care putem găsi şi cele 10 porunci. S-ar părea că Biblia se contrazice singură.

Explicatia:
1) Pentru Exodul 35:2:
Evreii abia ieşiseră de sub robia egipteană. Acolo erau puşi să muncească în fiecare zi fără odihnă astfel încat unii dintre ei mureau. Pentru a preveni ca evreii să continue să îşi facă asta unul altora, Moise a spus că Dumnezeu va pedepsi pe cel care va munci sau va pune pe altcineva să muncească în ziua de Sabat. Astfel a salvat multe vieţi. Din câte putem vedea evreilor le-a placut să tragă de coadă această lege şi să considere acea pedeapsă chiar pedeapsa capitală. Însă în Noul Testament Iisus îi acuza de această interpretare greşita spunand că „ziua a fost făcută pentru om şi nu omul pentru zi”.

2) Pentru Deuteronomul precum şi alte versete şi legi nejuste:
După cum am bănuit, dacă am gasit explicaţia la unul dintre versete această explicaţie putea fi generalizată la toate versetele. Cheia e faptul că acele vremuri erau diferite şi evreii aveau nevoie de anumite restrictii pentru a nu se pierde. Uciderea cu pietre a celor ce preacurveau e bine cunoscută. Ei bine de ce ar zice Moise poporului ales că Dumnezeu le-a spus să facă aşa ceva? Dacă ne uitam în zilele noastre când nu mai facem aşa ceva apar tot felul de boli de la acest păcat, unele incurabile, iar altele pe care le putem trata. Evreii nu dispuneau însa de îngrijirea medicală de care dispunem acumn noi, aşa că pentru a preveni ca ei să se îmbolnavească şi să moară mai multa lume Dumnezeu a ales o pedeapsa pentru preacurvire. Aceasta pedeapsa din nou a fost interpretata ca şi pedeapsa cu moartea şi din nou Iisus în Noul Testament o contrazice, şi evident nu le da voie la oameni să aplice aceasta pedeapsă: „cine e fără păcat să arunce primul piatra”. Foarte frumos spus. Ce îi spune acelei femei? „Du-te şi nu mai păcătui”. Deci din nou aceaşi explicaţie pentru aceeaşi problemă.

Şi totuşi aceste legi au rămas valabile pentru noi. Forma lor originală a fost eclipsată de interpretarea evreilor. Cu toate astea Iisus care a venit să „împlinească legea” a explicat aceste 2 legi destul de clar. Probabil că în Vechiul Testament aceste „pedepse” nu erau decat anumite versete ce indicau gravitatea păcatului. Să ne amintim că Iisus a spus despre cei care fac rău copiilor că „mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare” (Marcu 9:42). Iisus nu a spus însă niciodată să aplicam această pedeapsă ci a intenţionat doar să arate cât de grav e păcatul.

3) Pedepsele lui Dumnezeu şi poporul ales
Poporul ales e o sintagmă care îi induce în confuzie pe mulţi, făcându-i să afirme că Dumnezeu e părtinitor. Sintagma de „ales” însă, nu arată faptul că doar evreii pot intra în rai, ci arată faptul că acest popor a fost ales pentru venirea lui Iisus. Dumnezeu a dorit să creeze anumite condiţii pentru venirea Fiului Său astfel încât mesajul său să poată fi propagat cât mai bine în toată lumea. Aceasta era probabil o parte din planul divin pe care dorea să-l pună în aplicare. Multi atei aduc aminte de planul divin spunând că nu are rost sa ne rugăm: dacă rugăciunea noastră nu convine cu planul divin atunci nu se va împlini. Culmea e că aceeasi oameni pentru a demonstra neexistenta lui Dumnezeu câteodată spun: „Sa ma trasneasca acum daca exista”. S-au gândit oare că acest lucru nu convine planului divin, mai ales dacă Dumnezeu este bun? În plus poate că în planul divin ţi-e scris că vei primi ceea ce doreşti doar dacă te rogi.
Totuşi ateii nu înţeleg planul divin şi atotştiinţa lui Dumnezeu. De-a lungul secolelor unii au fost tentaţi să spună că acest plan ne-a plasat deja pe unii în iad şi pe alţii în rai. Dimpotrivă, acest plan nu e decât o serie de întamplari care Dumnezeu doreşte să aibă loc în această lume. El nu reprezită toate întâmplările din aceasta lume, ci doar o parte dintre ele. De exemplu poate că în acest plan ţi-e scris să mori într-o anumita zi. Asta nu înseamnă că până în acea zi tu nu ai putut face ce ai vrut, conform liberului arbitru.
Unii însă cred că acest plan ne afectează total: dacă vrem să facem ceva ce nu corespunde planului nu putem să ducem fapta la bun sfârşit sau probabil că nici nu ne trece prin minte vreo faptă care ar contraveni destinului nostru. Să ne amintim totuşi că Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru. Noi decidem ce facem şi ce vrem să facem, şi tot noi suntem responsabili pentru consecinţele acestor fapte, iar Dumnezeu nu decide decât anumite întâmplări care nu ţin de liberul arbitru. Printre aceste întâmplări s-ar putea afla răspunsuri la rugăciuni sau chiar „teste”. Aceste „teste” însă nu sunt pentru ca Dumnezeu să ne verifice personalitatea. Dumnezeu deja ne cunoaşte personalitatea. Aceste „teste” sunt pentru ca noi să ne cunoaştem mai bine şi să ne îndreptăm spre calea cea dreaptă. În plus dacă luăm doi oameni, unul încercat de viaţă iar altul neîncercat am putea spune că cel neîncercat a fost cel mai bun deoarece a trecut toate testele. Asta însă nu e deloc adevărat şi mai e şi nedrept faţă de cel încercat. De exemplu dacă luăm doi oameni, iar unuia îi testăm cunoştiineţele matematice punându-i multe întrebări, care cuprind materia claselor 1-12, iar celuilalt nu îi punem decât întrebarea „cât e 1+1?”, primul ar putea greşi mai mult decât al doilea şi să aibă o rată de succes mai mică. Dar asta nu îl va face pe al doilea om un matematician mai bun decât primul. El ar putea să răspundă greşit în cazul în care i-am pune întrebările la care a răspuns primul om. În plus doar despre un om testat putem spune dacă deţine cunoştinţele necesare pentru a se numi un matematician, iar unui om netestat, oricât ar fi el de inteligent îi spunem: „dă testul pentru a-ţi verifica cunoştiinţele pentru că numai aşa putem ştii dacă cunoşti matematica sau nu”. Tot aşa şi aceste „teste” de la Dumnezeu sunt menite să ne arate nouă că în domeniul binelui mai avem de învăţat. Rezultatul acestor teste poate fi o fată bună sau o faptă rea. Fără aceste teste, la judecata de apoi, un om mai rău decât unul condamnat, însă netestat, după faptele sale ar putea să pară un om bun. Iar dacă Dumnezeu l-ar condamna din cauza personalităţii sale rele, el se va mira de această „nedreptate”, deoarece va putea să afirme că nu a făcut multe fapte rele şi a trecut toate testele.
Pe lângă aceste teste, în planul divin, s-ar mai putea regăsi şi anumite întâmplări care trebuie să aibă loc. De exemplu scoaterea evreilor din Egipt. Unii s-au îndoit şi nu au crezut că vor reuşi acest lucru. Lui Faraon, Moise i-a dat de multe ori oportunitatea să-şi scape poporul de plăgi, şi totuşi el, văzând ce putere are Dumnezeu a ales să le suporte pe toate. Însă s-ar putea să întrebaţi: „dacă ai crede toată viaţa ta în anumiţi zei şi ar veni cineva cu o putere mare şi ţi-ar spune să faci ceva împotriva voinţei tale, ai face? De unde stii „zeul” omului acela nu e Satan?”. În primul rând Faraon se considera pe el un zeu şi când Moise a făcut minunile sale, i-a fost rănit orgoliul. În al doilea rând cererea nu era ca Faraon să renunţe la credinţa lui ci doar să facă un lucru moral. În al treilea rând când Biblia spune că Dumnezeu i-a împietrit inima nu inseamna ca l-a controlat pe Faraon, ci că auzind cuvintele Lui, Faraon nu a ales să le asculte ci şi-a împietrit inima din cauza orgoliului sau. Tot aşa, daca eu am luat un 10 şi un coleg un 7, colegul poate spune că „i-am facut ciudă”. Asta nu înseamnă că eu am făcut acea ciudă, ci înseamnă că el şi-a făcut acea ciudă singur, din cauza mea.
Explicaţia pentru ceea ce a facut Dumnezeu (în Exod, la potop, Sodoma şi Gomora etc) este urmatoarea: El voia sa faca ceva cu aceasta lume sau cu poporul ales. Dar aceşti oameni stăteau în calea planului său divin. Deşi de multe ori El le-a cerut cooperarea, ei au ales să rămână păcătoşi. Am putea să zicem că făcând acest lucru şi-au „dat jos” scutul pe care îl aveau împotriva răului, astfel devenind victimele dezastrelor cauzate de diavol şi nu de Dumnezeu. Să ne amintim că la Sodoma şi Gomora, sau la potop, Dumnezeu nu a dorit să-i lase pe cei buni să piară. Câteodată, unii spun că în Exod Dumnezeu îşi arăta puterea prin plăgile cu care a chinuit egiptenii. Dimpotrivă, cel care îşi arăta puterea prin aceste plăgi era Satan. Dumnezeu îşi arăta puterea prin avertismentele către Faraon, spunând că El ar putea opri aceste lucruri, dacă acesta l-ar asculta.

Iar când unii spun că Dumnezeu ştie viitorul, eu nu cred că Dumnezeu ştie exact ce am să fac. Musulmanii cred în predestinare, creştinii cred în preştiinţa lui Dumnezeu. Eu cred ca Dumnezeu stie ce pot sa fac, nu şi ce voi face, adică ştie toate alegerile pe care le am şi ce am să fac dacă aleg calea 1 sau calea 2 sau altă cale. Dacă aleg calea 1 atunci El ştie că îi voi da bani săracului, iar dacă aleg calea 2 atunci El ştie că nu îi voi da bani. Unii crestini au atacat aceasta concepţie. Ei credeau ca viaţa noastră e ca o dreaptă pe care Dumnezeu ştie sigur că o vom urma. Eu cred că Dumnezeu are în faţă un arbore plin cu alegeri ce depind de liberul arbitru. Altfel cum ar putea El să ne judece pe noi pentru pacatele pe care oricum le faceam şi daca am fi vrut şi daca nu am fi vrut.
Alţii spuneau că liberul arbitru afectează atotştiinţa lui Dumnezeu, deoarece înainte ca eu să aleg ce voi face, Dumnezeu îmi ştie doar opţiunile şi nu şi alegerea. Eu sunt însă de părere că cunoaşterea nu se opreşte la liberul arbitru. De exemplu, dacă aş avea un prieten, căruia i-am cerut să facă ceva pentru mine, deşi eu ştiu tot ce a făcut până acum, nu pot fi sigur ce va face el de acum înainte. Eu pot doar să am încredere că el va face ce i-am cerut. Cred că această încredere este o parte a cunoaşterii care permite ca liberul arbitru să fie posibil şi cu toate astea nu limitează cunoaşterea.
Apoi să ne amintim că planul lui Dumnezeu şi cu „voia sa”, nu sunt acelaşi lucru. Planul trebuie dus la bun sfârşit, pe când câteodată oamenii acţionează împotriva voinţei divine.

George Carlin: „ar mai fi El Dumnezeu dacă şi-ar schimba planul pentru fiecare om care se roagă?” Ei bine Dumnezeu a înlăturat ceea ce stătea în calea acestui plan şi a făcut bine, iar dacă nu făcea acest lucru cine ştie cum arăta lumea noastră acum. Unele pasaje din Biblie îmi dau impresia că dezastrele descrise sunt produse de Satan (mai ales după modul în care sunt descrise), iar Dumnezeu pur şi simplu i-a ferit pe cei buni de ele, şi deşi a dorit să-i ferească şi pe cei răi, aceştia nu au dorit acest lucru. Dumnezeu a avertizat de fiecare dată lumea şi ea nu s-a îndreptat, pierzand astfel în faţa păcatului.

Acestea fiind spuse putem înţelege că Biblia şi-a păstat mesajul original şi că deşi e puţin schimbată putem fără îndoială sa o numim „perfectă”.

Codul lui DaVinci şi Evangheliile gnostice atacă natura divină a lui Iisus şi multi spun că El ar trebui să fie doar un profet. Asta nu afectează chiar aşa de mult credinţa creştină, deoarece Iisus ar deveni pur şi simplu un Mohamed creştin. Ar fi tot trimis de la Dumnezeu şi cuvintele Lui ar exprima tot voia divină. Mulţi susţin că Evangheliile gnostice îl fac mai puţin divin, însa mie imi place foarte mult cum filmul „Codul lui DaVinci” le-a raspuns: „De ce nu poate avea Iisus fii şi sa fie ce a fost? Poate uman înseamnă divin”. Mulţi ignora cartea, în ciuda faptului că aceasta aduce argumente destul de bune şi chiar ea însăşi ne convinge de faptul că natura umană a lui Iisus l-ar fi făcut totuşi mai divin. Apoi de când e avutul fiilor un pacat? Înţeleg că pentru creştini asta ar fi tot atât de greu de acceptat precum e pentru evrei greu de acceptat faptul că Dumnezeu a avut un fiu. Iisus totuşi nu a avut copii, iar unele dintre „doveziile” din carte sunt doar fictive, deşi cele mai multe sunt reale. Pentru a vedea care sunt unele din cele fictive puteti viziona „Răstălmacindu-l pe Iisus”.
Apoi cartea spune că Iisus ar fi fost venerat ca si un profet si ca doar in sec IV ar fi fost facut divin, iar cei care îl făceau uman au fost numiţi eretici (erezie înseamnă alegere). Totuşi aşa cum evreii nu au aceeptat „hula” lui Iisus ce se proclama Fiul lui Dumnezeu, nici crestinii nu cred ca ar fi acceptat aceasta manevră deoarece îl atacă direct pe Dumnezeu. O manevră acceptată a fost schimbarea zilei sfinte din Sambata (Sabat) in Duminica deoarece ne diferentia de evrei, şi nu afectează nimic. În plus unul dintre ereticii din secolul 2 (anii 100-200, cu mult înainte de Constantin), Marcion a propus faptul ca Iisus e mai mare decât YHWH, Iisus fiind o divinitate ce a venit să ne salveze de YHWH. (puteti citi mai mult despre Marcion pe wikipedia). Acesta a avut mult succes, iar succesul şi erezia lui demonstrează că creştinii îl venerau pe Iisus ca pe Dumnezeu, altfel nu ar fi acceptat atât de mulţi erezia lui Marcion şi nici Marcion însuşi nu ar fi conceput această erezie. Probabil că ar fi spus că Iisus e un profet revoltat împotriva lui YHWH.

Tot în „Rastalmacindu-l pe Iisus” putem găsi o explicatie pentru gnostici. Ei s-au simtit alienaţi de lume, simţind că aceasta lume nu poate fi creeată de un Dumnezeu perfect, aşa că au ales să-l defaimeze. Tot acest argument gasesc şi unii atei in ziua de azi, spunând că Dumnezeu ar interveni dacă ar exista, sau i-ar păsa, pentru a nu se întampla atât de mult rau. Ei bine din Biblie putem învăţa că Dumnezeu intervine doar cu ceea ce omul nu poate face: scoaterea evreilor din Egipt, mântuirea, miracole etc. Noi putem face multe din lucrurile de care îl consideram responsabil pe Dumnezeu şi putem preveni multe dintre dezastrele pe care omul le face (nu ma refer la fenomenele naturale). E responsabilitatea noastră. Putem opri războaie, sa hrănim flămânzii, mai ales ca SUA aruncă la gunoi tone de mâncare anual în timp ce Africa flamanzeste. Iar dacă cineva are dreptul să se simta dezamăgit, cred că Dumnezeu trebuie să se simta dezamăgit de noi, şi nu invers.

Fenomenele naturale reprezinta anumite fenomene pe care planeta le produce. Un documentar de pe Discovery m-a convins că până şi de acestea ne putem feri (chiar şi de meteoriti, uragane, singura fora cu care nu ne putem întrece fiind vulcanii).
Şi nu trebuie sa credem ca în orice secundă Dumnezeu e implicat. Văd oameni pretutindeni cărora dacă li se întâmplă ceva rău dau vina pe Dumnezeu.

Un alt argument ateist e că Dumnezeu l-a făcut pe om imperfect şi îl judeca pentru imperfecţiunea lui. Ei bine nu: noi am fost facuti sa evoluam spre perfecţiune şi puteam să facem asta însa am ales opusul. Deaceea ne critică Dumnezeu. De ce nu am fost facut perfecţi? Ei bine eu cred că trebuie întai să munceşti pentru ceva ca să meriţi acel lucru. În plus există o bucurie în învăţare şi ascensiunea spre perfecţiune pe care Dumnezeu ar putea să fi dorit să o simţim. În cazul în care El e perfect, s-ar putea ca El să nu fi simţit această bucurie niciodată, deşi e capabil să o simtă (poate chiar prin intermediul nostru). În această ascensiune liberul arbitru ne dă şi posibilitatea să mai cădem, în cazul în care alegem această posibilitate. Iar în faţa binelui, un om îşi poate decide singur soarta, şi nu trebuie să urmeze un destin. De exemplu, în cazul în care un om doreşte să facă bine, îşi poate verifica calităţile, şi să-şi folosească talanţii. Dacă este bun afacerist, ar putea să creeze o afacere bănoasă şi să se folosească de câştiguri pentru a ajuta săracii. Totuşi nimic nu-l împiedică să devină pustnic, dacă are această înclinare.

https://freeknowledge11.wordpress.com/category/stiu-de-ce-cred-2/

_______________________
Am decis să postez „Rastalmacindu-l pe Iisus” şi un videoclip ce demonstrează perfecţiunea Biliei.

Biblia. Poti să ai încredere în ea?

Răstălmacindu-l pe Iisus – comentariile autorului despre carte









Anunțuri