Sfarsitul vietii de om – o alta viziune asupra iadului

Pe langa problemele religiei (cruciadele, inchizitia, manipularea maselor, greselile din Biblie) si pe langa problema cu „de ce exista raul?”, ateii mai au o problema cu ceea ce se intampla dupa moarte cu pacatosii. Dar prolema lor nu e pedeapsa lui Dumnezeu, ci viziunea crestina asupra acestei pedepse, luata de buna. Ei bine eu va zic nu! Iadul nu e asa cum il percepeti, cu flacari, si dracusori cu tridente si cazane. Iadul e un loc spiritual, nu trupesc.

In primul rand, Dumnezeu este bun. El nu asteapta sa gresesti, ca sa dea cu bota, nu este un fel de spiridus care daca vede ca n-ai postit azi: „na. Iti mai vine sa nu postesti? No ia de-aci! Sa te-nveti minte!”. NU! Dupa cum se spune si in Biblie, Dumnezeu este iubitor de oameni, si ii iubeste pe cei faradelege (pacatosi) si ii asteapta la pocainta. Deaceea pana si Iisus spune: „n-am venit sa intru la casele celor drepti!”. Adica ce, cei drepti au nevoie de indreptare?

In al doilea rand, dupa moarte ne scapam de trup. Ei bine atunci cum se poate sa ne arda un foc? E cam imposibil.

Acestea fiind zise, vom incepe sa vedem atunci cum va fi iadul. Unii spun ca va fi un loc in care cei care au facut rau, se vor simti rau, dar cum sa existe acel loc, daca numai Imparatia lui Dumnezeu va fi? Altii spun ca e un loc de tortura, ceea ce am exclus deja. Altii spun ca cei nedrepti vor fi trecuti in non-existenta. Ei bine, nu cred ca se poate, din moment ce Dumnezeu isi iubeste creatia. Dar cel mai mult ne deranjeaza faptul ca aceste pedepse vin de la Dumnezeu, cel care ar trebui sa ne iubeasca, si sa ne mai dea o sansa. Dupa 50 de ani dupa ce am suferit, sa ne lase. Pana si Adolf Hitler nu merita vesnicia in chinuri. Ei bine, eu va spun, ca in viziunea mea, pedeapsa nu vine de la Dumnezeu, ci vine de la noi. In momentul in care vom ajunge in rai, Dumnezeu, fara sa ne schimbe personalitatea, ne va da voie la „pomul cunostiintei”. Aceasta cunostiinta, ne va face pe noi sa ne dam seama, ce e bine si ce e rau, ce e drept si ce e gresit. De ce ni se va da aceasta cunostiinta? Ei bine, cum ar fi ca in rai sa ai polemici cu altii, cand langa tine exista cineva care deja stie cine are dreptate? Sau cum ar fi ca cineva sa fie mai putin destept decat altcineva? N-ar mai fi un loc perfect in care toti am fi egali! Deci aceasta cunostiinta ne va face sa ne dam seama ce e intradevar corect, si ce e gresit. La Judecata de Apoi ni se vor aduce aminte faptele noastre, si fiecare, fiind constienti despre ce am facut bine, si ce nu, ne vom simti bine, sau rau, in functie de faptele noastre pe pamant. Apoi vom fi primiti toti in rai, insa unii dintre noi vom trai patati de anumite pacate, sau mustrati de constiinta. Raiul va fi ca o petrecere, la care toata lumea va participa, si va avea voie sa faca orice doreste, insa pacatosii, nu se vor simti atat de bine la acea petrecere. Nu vi s-a intamplat vreodata sa vedeti pe cineva mai suparat la o petrecere, sau care nu dansa, si sa va duceti la el, sa incercati sa-l inveseliti, dar sa nu puteti? Sau chiar sa fiti voi acea persoana. Ei bine acest tip de persoane vor fi pacatosii, iar „prapastia” rai si iad, va fi acel sentiment, ca nu poti sa-l inveselesti pe celalalt. Deci pedeapsa nu va veni de la Dumnezeu, ci vine de la noi, si va fi consiinta noastra care ne va mustra pentru faptele rele. Flacarile iadului reprezinta constiinta noastra. Si e bine indreptatit faptul ca se numesc „flacari”, deoarece mustrarea constiintei e foarte rea. Nu ati avut niciodata acel sentiment, care va spunea ca ati fi putut face mai bine, sau ati fi putut sa nu faceti rau, si nu va dadea pace? Pana si criminalii au acel sentiment de regret, unii ajung pana la a-si marturisi fapta. Politistii chiar spun ca toti infractorii au o dorinta de a recunoaste, de a se confesa in fata cuiva, o dorinta la care cu totii cedeaza eventual. Deaceea exista si spovedania si impartasania in biserica. Ele nu sunt un leac la o boala falsa, ci o dorinta a fiecarui om de a se confesa, in urma careia scapam de pacate, ne usuram! Ei bine acel sentiment il vor simti pacatosii. Desigur ca intr-un final, constiinta ii va slabi pe pacatosi, putand astfel sa se simta si ei mai bine, dar intotdeauna vor ramane patati de acele fapte rele pe care le-au facut. Insa nimeni nu-si va putea bate joc de ei, deoarece instinctele noastre pentru a face rau vor fi disparut. Aceasta este viziunea mea a iadului, un loc spiritual. Si din cele ce am zis iadul nu va exista, va exista doar raiul, si mustrarea constiintei (care reprezinta iadul).

Ceea ce am facut eu in acest post a fost sa combat celelalte versiuni de iad, ale oamenilor, si sa dau o versiune mai buna, mai probabila. Si desi nu vi se pare ca acel iad e infricosator, credeti-ma este. Celelatle versiuni sunt mult mai putin infricosatoare (din punct de vedere spiritual) si mult mai putin posibile. Aceasta versiune e insa compatibila cu Dumnezeul descris de Biblie, un Dumnezeu perfect, iubitor de oameni, care ne va ierta pe toti si ne va lasa in rai. Nu el ne va da pedeapsa, ci noi ne vom pedepsi singuri. Nu poate sa nu ne lase sa ne pedepsim, din moment ce trebuie sa respecte liberul arbitru al fiecaruia, cum o face in viata noastra de zi cu zi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s