Iadul (2)

Chiar există focul veşnic şi iadul?

Unul din subiectele cele mai confuze din punct de vedere teologic din Biblie este acela al iadului. Clerul a cam orbecăit cât priveşte acest subiect, iar laicii i-au distrus sensul până ce cuvântul a ajuns cel mai bine cunoscut drept ceva vulgar, obişnuit şi de prisos. Pretutindeni, oamenii îşi pun aceleaşi întrebări: Ce este iadul şi unde se află? Care este soarta celor răi? Oare un Dumnezeu al iubirii îi va chinui pe oameni de-a lungul întregii veşnicii? Oare focul iadului va reuşi să ardă vreodată răutatea din sufletul păcătoşilor?
Sunt întrebări care merită răspunsuri sănătoase din Biblie, iar controversa iscată în jurul subiectului n-ar trebui să ne descurajeze într-atât încât să nu expunem tot adevărul aşa cum este el în Hristos. Mai întâi de toate, trebuie să înţelegem că există un cer de câştigat şi un iad de evitat. Domnul Isus ne-a învăţat că fiecare suflet fie se va pierde, fie va fi câştigat. Nu există un loc neutru şi nici nu există un premiu doi. „Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.” Matei 13:41-43.
Având în vedere aceste două sfârşituri definitive pentru toţi aceia care s-au născut vreodată, cât de sinceri ar trebui să fim în a căuta să găsim calea cea dreaptă. Domnul Hristos a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” Unica siguranţă absolută pentru fiecare este să creadă exact ceea ce a declarat Isus despre iad. Învăţătura Lui este singura pe care ne putem baza întru totul şi este cea adevărată. El a declarat că unii vor fi aruncaţi în foc, iar alţii vor străluci în împărăţie.
Oricât s-ar părea de ciudat, mulţi conducători religioşi Îî atribuie Domnului Isus o învăţătură greşită cu privire la acest subiect. Ei Îl acuză practic că El învaţă că sufletul nemuritor se desprinde de trup la moarte şi se duce fie în iad, fie la cer. Dar nu aceasta a învăţat Domnul Hristos. Nu a lăsat niciodată să se înţeleagă nici un pic că sufletul fără trup s-ar despărţi de trup la moarte. Şi cu siguranţă El nu a lăsat niciodată impresia că cei răi se vor chinui o veşnicie după ce vor muri.
Acum, haideţi să vedem ce a învăţat de fapt Isus în legătură cu subiectul iadului. „Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă …” Marcu 9:43. Aceste cuvinte ale Învăţătorului dovedesc dincolo de orice umbră de îndoială că trupul, el însuşi, se duce în foc şi nu vreo parte vaporoasă a sufletului. În Matei 5:30 El a menţionat că „tot trupul” va fi aruncat în iad sau gheenă. Asta înseamnă mâini, picioare, ochi şi toate celelalte membre ale trupului fizic.
În contrast cu ceea ce a învăţat Domnul Hristos, amvoanele moderne răsună de zugrăviri dramatice închipuite ale sufletelor care părăsesc trupul la moarte – suflete care nu au nici formă, nici conţinut. Această concepţie, oricât de populară ar fi ea, este total contrară învăţăturii predicate de către Isus. Reţineţi bine, deoarece Marele Învăţător a descoperit-o în repetate rânduri în evanghelii–cei care vor fi aruncaţi în focul iadului se vor duce acolo cu mâinile, picioarele, ochii şi toate trăsăturile fizice ale corpului lor. Ei nu se vor duce în vreo stare vaporoasă a vreunui duh sau suflet fără chip.
Acum suntem pregătiţi să cercetăm patru mari adevăruri din Biblie, care vor lumina majoritatea întrebărilor puse cu privire la soarta celor răi.

Pedeapsa după Judecată
Primul adevăr important despre iad este acesta: Cei nemântuiţi nu se duc în nici un loc de pedeapsă la moarte, ci rămân în morminte până la ziua judecăţii când vor fi pedepsiţi. Domnul Hristos a învăţat acest adevăr clar în bine-cunoscuta pildă a grâului şi a neghinei. După ce stăpânul a semănat grâul în ţarină, robul lui a venit să-i spună că a ieşit şi neghină printre grâu. El a întrebat dacă poate să rupă buruienile când erau destul de mici. Răspunsul stăpânului a fost: „Nu, ca nu cumva smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ‘Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.'” Matei 13:29, 30.
Acum să urmărim cuvintele Domnului Hristos care explică înţelesul pildei: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii împărăţiei; neghina sunt fiii Celui rău. Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, sunt îngerii. Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Matei 13:37-42.
Nimeni nu poate simplifica pilda exagerând cuvintele rostite de Domnul Isus. Este atât de limpede că şi un copil poate s-o înţeleagă. El a spus că neghina îi reprezintă pe cei răi şi că ei vor fi aruncaţi în foc „la sfârşitul veacului”. La seceriş va avea loc despărţirea, iar El a declarat limpede că „Secerişul este sfârşitul veacului (lumii)”. Cum ar putea cineva să înţeleagă greşit aceste cuvinte ale Domnului Hristos? Însăşi ideea ca cei răi să se ducă în iad la moarte contrazice învăţătura anume dată de Domnul nostru că cei răi vor fi aruncaţi în foc la sfârşitul lumii.
Întrucât şi judecata are loc după ce va veni Hristos, putem vedea cât de ilogic ar fi ca cineva să fie pedepsit înainte de acel timp. Dreptatea cere ca cineva să fie mai întâi judecat şi apoi pedepsit. Petru declara: „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.” 2 Petru 2:9. Acuma nu-i aşa că este logic? Să presupunem că un om ar fi adus în faţa judecătorului pentru că a furat, iar judecătorul i-ar zice: „Închideţi-l zece ani, iar pe urmă îi vom judeca şi cazul.” Ei bine, credem că nici măcar un judecător de pe pământ nu s-ar purta atât de nedrept! Ar fi pus sub acuzaţie pentru o astfel de faptă. Desigur că Dumnezeu nu S-ar face vinovat de aşa ceva!
Dacă vom lăsa Biblia să spună ce are de spus, nu va mai încăpea nici o îndoială cu privire la acest subiect. Cei răi sunt „puşi deoparte” până când? Până la „ziua judecăţii”. Cu ce scop? „Ca să fie pedepsiţi”! Asta înseamnă că nu pot fi pedepsiţi înaintea acelei zile a judecăţii. Spune oare Biblia unde anume sunt ei puşi deoparte până când? Domnul Hristos Însuşi a zis: „Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.” Ioan 5:28, 29.
Cât de simplu! Domnul Isus a declarat că atât cei buni cât şi cei răi vor ieşi afară din mormintele lor ca să primească fie viaţa veşnică, fie osânda. Asta dovedeşte că de la moartea lor până ce vor învia, nu vor primi nici o răsplată şi nici o pedeapsă. Totul va avea loc după ce vor învia. Ei sunt puşi deoparte până în acea zi, aşa cum a arătat Petru, dar Domnul Hristos ne-a descoperit unde stau ei puşi deoparte – „în mormânt”. Dacă este nevoie de cuvinte mai simple de atât, ascultaţi-L pe Domnul Isus cum ne vorbeşte în Luca 14:14 „Dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” Sau ascultaţi-L iarăşi mai bine în Matei 16:27, „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele Lui.” Când va fi „atunci”? Când are să vină cu îngerii Săi. Nici o răsplată nu se va da până la învierea celor drepţi, când va veni Domnul Isus cu toţi îngerii. Aceste versete nu pot fi contestate. Luate în context, ele nu conţin nici o ambiguitate şi nici un înţeles ascuns.
Domnul Hristos este citat din nou chiar în ultimul capitol din Biblie: „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apocalipsa 22:12. Aici, ni se aminteşte că „fiecare” îşi va primi dreapta răsplată când va reveni Domnul Isus pe acest pământ. Iov declară că: „cei răi sunt păstraţi pentru ziua nimicirii. Ei vor fi scoşi afară (înviaţi) la ziua mâniei.” Iov 21:30 (Versiunea King James). Daniel a scris că cei care „dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţă veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.” Daniel 12:2. Mai încape oare vreo îndoială unde se află cei răi înainte de a fi înviaţi, judecaţi şi pedepsiţi? Avem mărturia lui Petru, Daniel, Iov şi a Însuşi Învăţătorului. Nu mai este loc de subterfugii. Ei sunt puşi deoparte în mormânt.
Acum ajungem la cel de-al doilea mare adevăr despre iad: Nimeni dintre cei nemântuiţi nu va fi aruncat în focul iadului înainte de cea de a doua venire a Domnului Isus de la sfârşitul lumii. Deşi am văzut deja dovezi substanţiale cu privire la acest punct, să mai privim una. Descriind pedeapsa celor răi, Ioan scria: „Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” Apocalipsa 21:8.

Nu va exista o a doua moarte înaintea învierii
Vedem aici că cei răi sunt descrişi ca suferind în focul iadului pedeapsa pentru păcatele lor. Dar care va fi pedeapsa aceea? „Moartea a doua” ne spune Ioan. Vă daţi seama ce dovedeşte aceasta despre cei răi? Dovedeşte că nu vor fi aruncaţi în iazul cu foc decât după ce va avea loc învierea. Aceşti oameni vor muri de moartea a doua în foc, dar nu pot să sufere o a doua moarte până ce nu vor căpăta o a doua viaţă. Ei şi-au trăit prima viaţă în lumea aceasta şi au murit de prima moarte, ajungând în mormânt. Înainte ca să poată muri de a doua moarte, trebuie să fie înviaţi – trebuie să li se dea o a doua viaţă. Desigur că aceasta va avea loc la sfârşitul lumii. Domnul Isus a declarat: „toţi cei din morminte … vor ieşi afară din ele.”
Acum, după ce vor primi o a doua viaţă la înviere, cei răi vor fi pedepsiţi pentru păcatele lor în focul din iad, „care este moartea a doua”. Apropo, această a doua moarte este moartea veşnică, definitivă din care nu va mai exista nici o înviere. Dar ceea ce trebuie să amintim este timpul când va avea loc această pedeapsă în focul din iad- adică după învierea de la sfârşitul lumii. Ea nu are loc la prima moarte aşa cum au ajuns mulţi să creadă.
Oare ne spune Biblia cum vor fi aruncaţi cei răi în iazul cu foc? Da, ne spune. Ioan descrie evenimentele spectaculare care vor avea loc la încheierea celor o mie de ani. „Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.” Apocalipsa 20:7-9.
Acum la sfârşitul celor o mie de ani, toţi oamenii răi care au trăit vreodată pe pământ, vor învia la a doua înviere. După ce a descris cum vor învia cei drepţi şi cum vor domni împreună cu Hristos în timpul celor o mie de ani, Ioan a declarat: „Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” Apocalipsa 20:5.
Ceilalţi morţi desigur că sunt cei răi, iar învierea lor îi va oferi ocazia lui Satana să-şi reia lupta continuă împotriva lui Dumnezeu şi a sfinţilor. El porneşte să strângă oştile celor pierduţi care au fost înviaţi din morţi. Are din nou oameni pe care să-i înşele şi îi convinge că împreună vor fi în stare să cucerească Noul Ierusalim, care a coborât de la Dumnezeu din cer (Apocalipsa 21:2). Pe când ei înconjoară în marş cetatea, cei răi sunt distruşi deodată de focul care cade din cer asemenea unui torent peste ei. Acesta este focul iadului care reprezintă pedeapsa finală pentru păcat.

Unde se află iadul
Biblia afirmă clar că focul îi distruge pe cei răi chiar aici pe „întinderea pământului”. Fiecare scriitor al Bibliei, care vorbeşte despre subiectul iadului, mai adaugă încă o viziune asupra celei de a doua morţi a celor răi. Petru declară: „Dar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.” 2 Petru 3:7. Apoi, continuă prin a descrie ziua Domnului care va topi trupurile cereşti cu o mare căldură.
Limbajul folosit de Petru este foarte uşor de înţeles cu privire la locul de pedeapsă pentru cei nelegiuiţi. El declară că pământul este păstrat pentru acel foc care va aduce judecata şi pieirea celor răi. Pedeapsa lor va avea loc pe acest pământ. Isaia declara: „Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion. Pârâiele Edomului se vor preface în smoală şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde.” Isaia 34:8, 9.
Profetul zugrăveşte întreaga planetă învăluită într-un foc nimicitor. Chiar pâraiele şi praful se vor transforma în smoală şi pucioasă care vor exploda. Isaia declară că aceasta reprezintă răzbunarea lui Dumnezeu şi „răsplătirea” de la sfârşitul marei controverse.
David adaugă aceste cuvinte la mărturia de mai sus: „Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă; un vânt dogorâtor, iată paharul, de care au ei parte.” Psalmul 11:6. Observaţi că foloseşte aproape aceleaşi cuvinte ca şi Ioan şi Petru când descriu soarta celor răi. Toţi sunt de acord cu privire la locul pedepsei (pământul) şi la elementul care îi va pedepsi (focul).
Ajungem astfel la cel de-al treilea mare adevăr cu privire la subiectul iadului. Iadul ca loc de pedepsire va fi de fapt acest pământ transformat într-un iaz cu foc la Ziua Judecăţii. Dar aceasta ridică şi alte întrebări foarte interesante cu privire la soarta celor pierduţi. Una dintre întrebările cele mai controversate şi uimitoare are de a face cu lungimea pedepsei. Cât timp vor continua să trăiască şi să sufere cei răi în acel foc?
Nimeni nu poate să răspundă cu precizie la această întrebare deoarece Biblia zice că ei vor fi pedepsiţi după faptele lor. Asta înseamnă că vor fi grade de pedeapsă. Unii vor suferi mai mult decât alţii. Dar putem declara un lucru cu siguranţă şi anume că cei răi nu vor trăi în acel foc de-a lungul veşniciei.

Focul din iad are un sfârşit
Există câteva motive pentru care suntem atât de siguri în ceea ce priveşte acest punct. Mai întâi de toate, se spune despre acest pământ că va constitui căminul, patria finală a celor neprihăniţi. „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” Matei 5:5. După ce a descris acest pământ, care va trece cu troznet şi va arde cu o mare căldură, Petru a văzut un pământ nou, plin de neprihănire. „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” 2 Petru 3:13.
Nu se poate ca cei răi să continue să trăiască pe această planetă deoarece ea i-a fost făgăduită, în întregime, seminţei spirituale a lui Avraam (Romani 4:13). După ce va fi curăţit de tot blestemul păcatului, pământul le va fi redat celor care l-au stăpânit de la început şi planul originar făcut de Dumnezeu va fi restabilit. În sfârşit, el va fi ceea ce a vrut Dumnezeu ca el să fie–un cămin desăvârşit pentru un popor desăvârşit.
În al doilea rând, nu se poate ca cei răi să continue să trăiască pe acest pământ, deoarece ei nu şi-au pus niciodată încrederea în Domnul Hristos pentru viaţa veşnică. Doar drepţii vor primi darul vieţii veşnice. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16. Dar ce se va întâmpla cu cei care nu cred în El? Cu siguranţă că vor pieri. Biblia spune: „Plata păcatului este moartea.” Romani 6:23. Vă rog să nu pierdeţi simplitatea extremă a acestor versete. Celor răi nu li s-a promis niciodată viaţa. În schimb li s-a promis moartea–moartea veşnică. Doar drepţilor, neprihăniţilor li s-a promis viaţa–viaţa veşnică.
Dar există doar un singur mod de a căpăta viaţă fără de sfârşit şi acesta este prin credinţa în Isus. Ioan o descrie astfel: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.” 1 Ioan 5:11, 12. Daţi-mi voie să vă pun o întrebare: Oare cei răi din iazul cu foc Îl au pe Fiul lui Dumnezeu? Desigur că nu. Atunci cum ar putea avea viaţa? Ioan declară: „Ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.” 1 Ioan 3:15. Oare acei ucigaşi din focul iadului vor avea viaţă pe vecie? Niciodată.
Ar fi erezia cea mai teribilă să crezi că poţi obţine viaţa veşnică de la alt izvor decât de la Domnul Isus. De unde ar putea să capete viaţă veşnică cei răi? Ap.Pavel declară că Domnul Isus „a adus viaţa şi nemurirea la lumină prin evanghelie.” 2 Timotei 1:10. (Versiunea King James). Inspiraţia nu ne descoperă nici o altă sursă de viaţă veşnică în afara evangheliei lui Hristos. Unde se află vreun text în Biblie care să descrie acordarea vieţii veşnice celor răi? Putem adesea citi că cei drepţi o primesc, dar niciodată nu citim că cei necredincioşi ar primi-o.
Pavel declara: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.” 1 Corinteni 15:51-53.
Acest text ne vorbeşte despre un anume punct în timp când cei drepţi vor fi schimbaţi într-o clipă în fiinţe nemuritoare. Acel timp n-a venit încă. Va fi când va reveni Domnul Isus, când va avea loc învierea. Nicăieri în Biblie nu citim că cei răi vor fi schimbaţi în acest mod. Şi aceasta se întâmplă pentru că ei n-au vrut să primească niciodată darul vieţii veşnice, aşa că nu pot să aibă viaţă în iazul cu foc.
Este de neconceput şi iraţional să vrei să creezi un astfel de eveniment. Este contrar Bibliei şi respingător bunului simţ. Ezechiel declara: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” Ezechiel 18:4. Indiferent de ceea ce înţelegem noi prin suflet, să acceptăm adevărul biblic simplu că sufletul poate să moară şi va muri ca urmare a păcatului.
Dacă cei răi trăiesc o veşnicie în foc, atunci înseamnă că ei se bucură de acelaşi lucru ca şi drepţii numai că într-un alt loc. Cine ar putea să le dea lor viaţa veşnică în afară de Domnul Hristos? Ioan 3:16 reglementează problema aceasta atât de clar şi de simplu. Cei care nu cred în singurul Fiu vor pieri. Vor muri. Vor muri de moartea a doua–o moarte veşnică din care nu vor mai fi înviaţi niciodată. Moartea aceasta nu va avea sfârşit. Reprezintă o pedeapsă fără sfârşit, veşnică, deoarece este o moarte fără sfârşit şi veşnică.

Focul de nestins
Cineva ar putea să pună următoarea întrebare: Dar ce putem spune despre focul de nestins care îi va arde pe cei răi? Nu înseamnă oare că nu se va stinge niciodată? Desigur. A stinge înseamnă a pune capăt, a opri. Nimeni nu va fi în stare să stingă focul iadului. El este focul ciudat al lui Dumnezeu. Nimeni nu va reuşi să scape de el, stingându-l. Isaia declară despre acel foc: „Iată-i, au ajuns ca miriştea, pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzeşte cineva, nici un foc la care stă.” Isaia 47:14. După ce îşi va fi împlinit lucrarea de nimicire, acel foc se va stinge. Nimeni nu va putea să scape din flăcările lui stingându-l, dar în cele din urmă nu va mai rămâne nici măcar un cărbune. Aşa declară Scripturile.
Ieremia a profetizat că Ierusalimul va arde cu un foc care nu se va putea stinge (Ieremia 17:27), dar el a ars până în temelii (2 Cronici 36:19-21). Citiţi aceste versete şi urmăriţi cum foloseşte Biblia cuvântul „stinge”. Nu înseamnă foc care nu se va stinge niciodată. Înseamnă doar ceea ce spune „de nestins”. Nu se poate stinge.
Ce-am putea spune despre expresiile „veşnic” „în veci” folosite pentru a descrie focul iadului? Nu apare nici o contradicţie şi nici o confuzie ori de câte ori lăsăm Biblia să-şi ofere propria definiţie a cuvintelor. Mulţi fac greşeala de a aplica definiţiile moderne acelor cuvinte biblice fără să facă vreo referire la înţelesul lor din contextul din vechime. Acest lucru violează una din regulile fundamentale de interpretare biblică.
Adevărul este că focul veşnic nu înseamnă un foc care nu se va stinge niciodată. Aceeaşi expresie se foloseşte în Iuda 7 cu privire la nimicirea Sodomei şi Gomorei. „Tot aşa Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la desfrâu şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.”
Este evident că Sodoma nu mai arde astăzi. Valurile Mării Moarte trec peste locul unde au stat cândva acele cetăţi antice. Cu toate acestea, au ars de un „foc veşnic” şi ni se spune că ne stau ca pildă despre ceva. Ca pildă despre ce? „Dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire.” 2 Petru 2:6.
Asta este! Acel foc veşnic care a transformat Sodoma în cenuşă reprezintă o pildă cu privire la ceea ce li se va întâmpla în cele din urmă celor răi. Dacă acest text este adevărat, atunci acelaşi gen de foc care a nimicit Sodoma şi Gomora îi va arde şi pe cei răi în iazul cu foc. Va trebui să fie un foc veşnic. Vrea oare să însemne că şi cei răi se vor transforma în cenuşă? Biblia confirmă acest adevăr: „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură … Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.” Maleahi 4:1, 3.
Nici un cuvânt din nici o limbă n-ar fi redat mai clar sau mai puternic. Acest foc veşnic arde până la capăt veşnic. Chiar Satana, rădăcina, în cele din urmă este ars. Cât de lesne de înţeles ne apare întreg tabloul dacă îi dăm voie Bibliei să-şi explice proprii termeni. De ce manipulare vicleană a cuvintelor ar fi nevoie ca să ocoleşti înţelesul evident al acestor cuvinte. Cu toate acestea, cei care au înţeles o viaţă întreagă prin prejudecăţile impuse lor de tradiţie cuvintele „îi va arde … vor fi ca cenuşa” vor insista să creadă că cei răi sunt încă vii şi suferă. Evident că există câteva versete ambigue cu privire la acest subiect, dar credem că ele se armonizează toate când luăm în considerare contextul şi trebuie să-i dăm voie Bibliei să fie propriul ei comentariu.
Chiar cuvintele Domnul Hristos din Matei 25:46 nu sunt atât de derutante, înţelesul lor fiind evident. „Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” Mulţi se poticnesc de expresia „pedeapsă veşncă”, dar observaţi că nu zice „pedepsire veşnică.” Oricare ar fi pedepsa, va dura veşnic. Oare ne spune Biblia din ce constă pedeapsa? Desigur. „Plata păcatului este moartea.” Romani 6:23. Aşa că Domnul Isus vroia să spună că moartea va fi veşnică. Nu se va termina niciodată. Nu va fi întreruptă niciodată de vreo înviere.
Ap.Pavel simplifică şi mai mult explicaţia prin aceste cuvinte: „într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă …” Urmăriţi acum, ap.Pavel urmează să ne spună care este pedeapsa. „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui.” 2 Tesaloniceni 1:8, 9. Aşa că pedeapsa reprezintă pierzarea veşnică – o nimicire care va fi veşnică. Din ea, nu va mai exista nici o înviere şi nici o nădejde de viaţă.
Dar ce-am putea spune despre viermele lor care nu moare? Mulţi au citit cuvintele Domnului Isus despre iad „unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” Marcu 9:46. Unii au interpretat că viermele ar fi sufletul. Oare asta a vrut să spună Domnul Isus? Nicăieri în Biblie nu există vreo aluzie că sufletul ar fi un vierme.
În acest loc Domnul Isus a folosit cuvântul „Gheenă” pentru „iad”. Din întâmplare, Gheena era chiar un loc real de ardere chiar în afara zidurilor Ierusalimului. Fără îndoială că ascultătorii Domnului Hristos chiar şi vedeau cum se ridica fumul din Valea Gheenei, acolo unde permanent se ardeau cadavrele şi gunoiul. Dacă ceva cădea dincolo de flăcările nimicitoare, era imediat mâncat de viermi. Având în faţa ochilor scenele vii ale nimicirii totale, Domnul Isus S-a folosit de focul Gheenei ca de un exemplu al nimicirii totale prin focul iadului. Focul nu se stingea niciodată, iar viermii permanent mâncau trupurile – un tablou al nimicirii totale.
Probabil că cel mai derutant text despre iad este cel în care Ioan face aluzie la fumul care se urcă „din veci în veci”. Pentru cei care sunt nefamiliarizaţi cu această expresie folosită în Biblie, într-adevăr pare foarte derutant. Dar o comparaţie a versetelor atât din Vechiul cât şi din Noul Testament descoperă că aceste cuvinte „în veci” se folosesc de 57 de ori în Biblie cu referire la ceva care a ajuns deja la sfârşit. Cu alte cuvinte, „în veci” nu înseamnă întotdeauna „fără sfârşit”.
Ar putea fi citate multe exemple cunoscute, dar două sau trei chiar merită să fie amintite. În Exodul 21, se stabilesc condiţiile cu privire la legea robiei. Dacă un rob alegea să continue să-l slujească pe stăpânul pe care-l iubea decât să se elibereze la termenul fixat, atunci urma ca urechea să-i fie străpunsă cu o sulă, iar Scriptura declară: „robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.” Versetul 6. Dar cât timp urma să-şi slujească stăpânul acel rob? Doar atât cât trăia, desigur. Aşa că „pentru totdeauna” nu însemna la nesfârşit. Ana şi-a dus fiul, pe Samuel, la templul Domnului, unde urma „să rămână acolo pentru totdeauna.” 1 Samuel 1:22. Cu toate acestea, în versetul 28 ni se spune clar „toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Înţelesul original al cuvintelor „pentru totdeauna” indică o perioadă de timp nedefinită. De obicei, defineşte perioada de timp în care ceva continuă să existe cât o impun condiţiile. Chiar perioada de timp cât a stat Iona în pântecul chitului este descrisă de el ca „pe vecie”. Iona 2:6.
Cineva ar putea obiecta că aceasta ar putea limita chiar viaţa drepţilor în ceruri, deoarece ei sunt descrişi ca proslăvindu-L pe Dumnezeu pe vecie. Termenii sunt aceeaşi atât pentru cei mântuiţi cât şi pentru cei pierduţi. Dar există o deosebire foarte mare între situaţiile implicate. Sfinţii primesc darul nemuririi. Viaţa lor se măsoară acum cu viaţa lui Dumnezeu. Nemurire înseamnă „nesupus morţii”. Cuvintele „pe vecie” folosite cu referire la ei ar putea însemna „fără sfârşit”, deoarece ei sunt deja fiinţe nemuritoare. Dar când „pe vecie” se foloseşte ca să-i descrie pe cei răi, vorbim despre fiinţe muritoare care pot să moară şi trebuie să moară. „Pe vecie” pentru ei înseamnă atât cât poate supravieţui natura lor muritoare în focul care îi pedepseşte după faptele lor.

Trupul şi sufletul vor fi nimicite
Ajungem astfel la ultimul adevăr cu privire la soarta celor răi. După ce cei nemântuiţi vor fi pedepsiţi după păcatele lor, le vor fi şterse din existenţă, atât trupul cât şi sufletul. Domnul Isus declară lucrul acesta foarte simplu: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul … ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” Matei 10:28.
În lumina acestei declaraţii, cum ar putea cineva să mai pretindă că cei răi au nemurirea? Domnul Isus, Singurul care poate acorda darul vieţii, respinge posibilitatea ca cei din iad să continue să trăiască în oricare formă. Viaţa va fi curmată pe vecie, iar trupul va arde în foc.
Psalmistul scria: „Dar cei răi pier şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul. Psalmul 37:20. „Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.” Versetul 10.
Se folosesc cele mai puternice cuvinte, cele mai hotărâtoare din limbajul omenesc pentru a descrie nimicirea din iad, dar unii mai insistă că autorii Bibliei nu vor să se înţeleagă chiar ceea ce exprimă cuvintele lor. „Nimici,” „arde,” „nimici cu desăvârşire,” „moarte” – oare aceste cuvinte au vreun înţeles tainic, opus înţelesului Bibliei decât îl au în alte cărţi? N-avem nici un motiv să gândim altfel. Adevărul este că teologii au făcut un căpcăun din bunul nostru Dumnezeu al iubirii. A fost zugrăvit ca fiind mai crud decât Hitler. Chiar dacă Hitler i-a chinuit pe oameni şi a făcut experienţe pe ei, în cele din urmă i-a lăsat să moară, dar după pretenţiile unor teologi, Dumnezeu va păstra aceste suflete nemuritoare cu scopul de a le vedea chinuindu-se şi scâşnind de durere de-a lungul veşniciei.

Dreptatea lui Dumnezeu va fi îndreptăţită
Un astfel de tablou nu numai că-L reprezintă greşit pe Dumnezeul iubirii, dar Îi şi deformează dreptatea. Gândiţi-vă puţin la implicaţiile unei doctrine care ar trimite fiecare suflet pierdut într-un iad imediat, fără de sfârşit chiar de la moarte. Să presupunem că un om ar muri cu 5000 de ani în urmă având un singur păcat îndrăgit. Sufletul său s-ar duce imediat în iad ca să fie chinuit o veşnicie. Apoi, gândiţi-vă la o altă moarte, cea a lui Adolf Hitler, care a ordonat moartea a milioane de oameni. După această învăţătură atât de cunoscută, şi sufletul lui s-ar duce imediat în iad ca să sufere veşnic, dar omul care a pierit din pricina unui singur păcat, va arde cu 5000 de ani mai mult decât Hitler. Cum ar putea asta să fie drept? Oare Dumnezeu S-ar purta astfel? S-ar contrazice declaraţia Bibliei cum că fiecare trebuie pedepsit după faptele lui.
Există două puncte de vedere extreme care circulă în prezent cu privire la pedeapsa celor răi. Unul este universalismul, care susţine că Dumnezeu este prea bun ca să îngăduie ca cineva să piară. Al doilea este învăţătura teribilă a chinului veşnic care va continua toată veşnicia într-un abis întunecat de suferinţă şi durere. Amândouă sunt greşite. Adevărul se află undeva la mijloc. Dumnezeu îi va pedepsi pe cei răi după faptele lor, dar nu va perpetua răul pedepsindu-l pe vecie.
Sincer cred că multe suflete sincere au fost întoarse de la Dumnezeu din pricina repulsiei lor faţă de reprezentarea greşită a caracterului Său. Ele nu pot să iubească pe Cineva care îi va ţine pe cei răi într-un chin veşnic fără să existe nici un scop în sine. Nu există nici o reabilitare. O astfel de măsură punitivă n-ar face decât să slujească unui spirit de răzbunare şi de îndreptăţire. Oare aşa arată Dumnezeu? După ce a auzit adevărul biblic despre iad, un director de bancă m-a luat în braţe şi mi-a zis: „Joe, cred din nou în Dumnezeu. Anii de zile am fost necredincios deoarece fusesem învăţat că Dumnezeu îi va chinui pe cei răi o veşnicie.”

Nu va mai fi durere sau moarte
Curând, într-o bună zi, Dumnezeu va avea un univers curat. Toate urmările păcatului se vor şterge pentru totdeauna. Nu va mai exista păcat, nu vor mai fi păcătoşi şi nici un diavol care să ispitească. Va fi exact aşa cum plănuise Dumnezeu universul de la început.
Ioan a descris acel cămin din viitor prin aceste cuvinte: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apocalipsa 21:4.
I-aţi putea găsi suferinţei vreun loc în acele cuvinte preţioase în dreptul cuiva în întreg unversul recreat? Dumnezeu a spus că plânsul şi durerea nu vor mai fi. Îl credeţi pe Dumnezeu pe cuvânt sau alegeţi să credeţi ceea ce presupune omul? La doar patru versete înainte ca să scrie această făgăduinţă, Ioan a descris cum vor fi aruncaţi cei răi în iazul cu foc. „Oricine n-a fost găsit în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră.” Apocalipsa 20:15; 21:1.
Acel iaz de foc se află chiar aici pe planeta pământ după textul din Apocalipsa 20:9. Dar observaţi că acest loc unde vor arde cei răi, va trece, iar Dumnezeu va recrea un nou pământ în locul lui. Noul Ierusalim va coborî înainte ca să-i nimicească acel foc pe cei răi, iar după aceea, conform versetului 4, nu va mai fi tânguire, ţipăt, durere sau moarte. Ca să nu mai existe nici o durere, nu trebuie să mai existe nici un iad veşnic. Cele două lucruri se exclud reciproc. Ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu în fiecare zi că planul Său în cele din urmă va aduce un sfârşit suferinţei. Satana nu va mai fi aici ca să provoace durere, iar Dumnezeu ne făgăduieşte că în împărăţia Sa nu va mai exista nici o umbră de durere.

Iadul nu a fost făcut pentru noi
În cele din urmă, ar trebui să ne bucurăm că iadul nu a fost făcut nici pentru dvs. şi nici pentru mine. Domnul Isus a declarat că el „a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui.” Matei 25:41. Dacă ne vom împiedica şi vom ajunge în acel foc, va fi cea mai colosală gafă pe care am putea s-o facem vreodată. N-aţi putea să ajungeţi acolo decât trecând peste trupul străpuns al Domnului Isus Hristos şi în ciuda iubirii Tatălui, a rugăminţilor stăruitoare ale Duhului Sfânt şi a influenţei cereşti a milioane de îngeri. Întrebarea din tot universul acesta la care nu se poate găsi vreun răspuns este: „Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?” Evrei 2:3. Nu există nici un răspuns deoarece nu există nici o scăpare decât prin Domnul Hristos şi prin crucea Lui. Nimeni nu se va pierde pentru că a păcătuit, deoarece toţi păcătuim. Nimeni nu va fi omis din cer deoarece a minţit, a furat sau a comis adulter. Singurul motiv pentru care cineva va fi pierdut va fi deoarece refuză să se întoarcă de la păcatul său şi să vină în braţele unui Mântuitor iubitor care este gata să ierte şi să curăţească de orice nelegiuire. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Ioan 3:16.

Sursa

Dupa ce am citit aproape tot textul, am decis sa-l postez pe blog deoarece sunt mai de acord cu el, decat cu opinia crestina, care spunand de „o pedeapsa vesnica” il transforma pe Dumnezeu intr-un capcaun. Desigur daca esti crestin va fi usor sa accepti acest punct de vedere doar scrie in Biblie nu? Cu ce am ramas eu de aici este faptul ca:
1) Focul de nestins nu se poate stinge, dar nu e etern.
2) Focul va arde pacatele.
3) Fiecare va fi rasplatit dupa pacatele sale.
4) Focul se va stinge, si „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apocalipsa 21:4.
5) Pacatul va fi distrus, insa probabil pacatosii (sau cei care au facut pacatul) iertati si primiti in rai dupa ispasirea pedepsei lor, „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Ioan 3:16.

Desigur cum am explicat pe blog, credinta e implinita prin fapte, si nu prin modul in care il numesti pe Dumnezeu, cel putin eu asa cred („ca nu oricine va zice Doamne Domane” etc.) Si mai spune si Biblia ca vom fi mantuiti si prin fapte.

“adăugaţi la credinţa voastră: FAPTA bună “.(2 Petru 1,5).
“dau fiecăruia, după cum este FAPTA lui.” ( Apoc. 22,12)
“Care va răsplăti fiecăruia după FAPTELE lui “.(Romani 2,6)
“vei răsplăti fiecăruia după FAPTELE lui.”(Psalmul 61,11)
”atunci va răsplăti fiecăruia după FAPTELE sale.”(Matei 27,16 )

Credinta e un subiect relativ. Asa cum l-a slujit un musulman pe Alah asa l-ar fi slujit si pe Dumnezeu daca s-ar fi nascut crestin (si chiar asa l-a si slujit insa i-a zis Alah), si modul in care a crezut, in care l-a pus pe Dumnezeu primul in faptele sale va conta, nu numele care a crezut ca il are Dumnezeu. El va da fiecaruia dupa faptele sale, nu neaparat dupa credinta sa. Credinta este subiectul mantuirii, faptele sunt subiectul judecatii, sunt 2 lucruri diferite (deci nu-mi mai veniti aici cu „numai daca crezi in Iisus etc”).

Si inca ceva. Din videoclipul pe care am promis sa-l comentez, din postul anterior am inteles ca in viata noastra pe primul loc treuie sa fie Dumnezeu, nu altceva. Daca punem pe primul loc altceva acela devine Dumnezeul nostru, si incalcam porunca „sa nu-ti faci chip cioplit”. E important ca „sa ne luam crucea si sa ii urmam lui Iisus”, prin fapte bune dedicate Lui si binele sa-l facem de-a dragul binelui (adica tot El), nu egoismului nostru, sau dorintei de a intra in rai, sau fricii de iad sau altceva. Asta e sustinut si de Biblie.

Incep sa vad din nou faptul ca Biblia poate fi perfecta, iar daca ma conving de asta, promit un post in care o voi demonstra (cu tot cu Exodul 35:2, si toate celelalte versete asa numite „greseli”). Dar trebuie sa ma conving. (pentru ca eu, spre diferenta de altii, incerc sa ma convning si singur, nu astept argumente de la altii, nu ma uit numai la ce-mi convine mie, ce mi-ar putea intari credinta, ci si la lucruri opuse pentru a le demonta, sau chiar pentru a ma convinge daca sunt bune… insa deocamdata mai trebuie sa ma conving, si poate ma ajuta cineva…) Totusi inafara de perfectiunea Bibliei pe care am criticat-o nu m-am inselat cu nimic in privinta crestinilor ci chiar m-am convins ca si-au explicat dogmele cum le convenea („da-mi ce vreau sa aud, nu adevarul neplacut”), si au lasat ipocrizie in biserica lor. Asta e incontestabil. Insa de asta ateii nu ar trebui sa se lege, deoarece:
1) Nu-i priveste.
2) Nu sta la baza religiei, si chiar niciunde, si poate fi remediat rapid.
3) Ei fac din tantar armasar.
4) Eu am vazut si foarte multi oameni credinciosi cu adevarat, preoti buni s.a.m.d. in ciuda tuturor acestor probleme de ipocrizie mentionate de ei.
5) Asta nu impideica pe nimeni sa fie mai bun, pentru ca orice ar zice un preot, crestinul e obligat sa asculte de Iisus nu de preot, iar multi observa din prima cand ce zice preotul sau altcineva si ce zice Biblia sau Iisus se contrazic (chiar daca e sustinut cu cateva versete scoase din context). Cum stiu asta? Pai daca spun eu ceva care nu se contrazice, dar e putin diferit, imi sar toti in cap, indifent de IQ-ul lor.

Deci mai bine lasati filozofiile si intrebarea „ce-o sa fie”, eu va zic: „Dumnezeu e bun si drept si am incredere in El ca o sa fie BINE pentru toti.”
In consecinta, faceti bine de dragul de a face bine (pentru ca sunteti buni), si pentru Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s