Iubirea lui Dumnezeu fata de oameni

Multi se intreaba „de ce ar trimite Dumnezeu pe oameni in iad, sa sufere vesnic, daca El e asa bun, milostiv, iubitor etc?” si multi raspund, fara sa dea raspunsul potrivit „Pai El e Dumnezeu face ce vrea El”, adica daca vrea sa ne ucida ne ucide si uite asa s-a dus ideea ca El e bun si e Dumnezeul descris in Biblie. Altii raspund: „Pai Dumnezeu e si drept pe langa toate acestea”, da dar sa fii drept nu inseamna sa dai o pedeapsa unui criminal, cand tu stii ca-l poti reabilita (nu pt asta sunt inchisorile?) fara pedeapsa, mai ales daca esti Dumnezeu cel atotputernic. Apoi mai vine raspunsul „Pedeapsa pacatului e moartea, scaparea e Iisus”, bine bine dar Dumnezeu ne pedepseste asa cum vrea El, ca asa vrea El, indiferent ca ne poate spala pacatele prin alte metode? Eu nu cred ca Dumnezeu a promis cuiva: „ii voi trimite undeva pe cei rai”, nu i-ar sta in natura sa se joace cu soarta oamenilor. Si daca ar face cum vrea El, unde ar mai fi El binevoitor? Pai Dumnezeu chiar a demonstrat ca e atotputernic ca nu vrea sa ne pedepseasca, si ca indiferent de ce ar trebui, El VREA sa fim mantuiti, sa ne fie bine si a gasit o solutie sa ne spele pacatele: jertfa lui Iisus.

Deci intrebarea initiala tot nu a fost raspunsa. Multi ar spue: „pai nu e vina mea ca nu-ti place adevarul”, insa adevarul nu e detinut de raspunsul lor, ci de Biblie, pe care ei spun ca o urmeaza, insa daca le demonstrezi cu argumente biblice ca e altfel nu o mai urmeaza… si tu esti ala care nu urmezi Biblia… Eu voi incerca sa raspund acestei intrebari fara sa dau un verdict: „ma asa o sa fie!”, ci mai bine posibilitati, dar acele posibilitati se vor impaca cu acest Dumnezeu bun, milostiv, iubitor etc.

In primul rand nu este iad imediat dupa moarte. Conceptie gresita. Pai cum ar fi Dumnezeu drept sa-l pedepseasca pe unul de acum 5000 de ani  pentru un pacat, si pe Hitler, numai din momentul in care a murit, pentru mai multe pacate. Nu! Gresit SI asta spune si Biblia. Inainte de invierea lui Lazar, sau a fetitei, ce a zis Iisus? A spus ca acestia doi dorm, moartea e vazuta ca un somn de odihna! E adevarat exista pilda bogatului si saacului, dar aceea e o pilda! Daca vreti sa urmati Biblia, urmati-o pana la capat. Nici rai nu a spus clar ca exista dupamoarte. In Apocalipsa lui Ioan spune ca toti cei morti vor fi inviati abia la sfarsit! Pana atunci se vor odihni, nu vor stii de ei, clipele acelea toate vor trece ca si o secunda pentru ei. Apoi vor fi toti judecati, le va da fiecaruia dupa fapta lui etc. Deci iadul si raiul sunt abia la sfarsit infatisate. Iar iadul e vazut ca un foc etern, de nestins, in care prima si prima data au fost aruncate 3 persoane: Satan, bestia, si profetul mincinos pentru a fi chinuite. Apoi au fost aruncati si oamenii, insa nu spune ca pentru chin, ci la „moartea a doua”. Iisus chiar spune „vor fi aruncati in foc, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor”, dar nu spune ca acestea vor apartine oamenilor, acelea apartin celor 3. Exista multe concepte a ceea ce se intampla cu cei nedrepti la sfarsit. Unii spun ca vor fi chinuiti etern, asa detasati, iar altii ca vor muri (flacarile iadului sunt vesnice, dar omoara, nu chinuie) Cei din urma sunt mai aproape de adevar putin, iar optiunea lor imi convine mai mult pentru ca macar moartea inseamna nefiinta nu tortura vesnica, iar daca Dumnezeu ar alege varianta asta, si eu as fi nedrept, mi-ar conveni mai mult. Insa se poate ca varianta primilor sa fie mai buna, si va voi explica de ce. Ei bine Iisus spune metaforic ca sa ne lepadam de membrul care ne face rai, ca sa nu ne fie aruncat tot trupul in gheena, dar asta nu inseamna ca vom fi legati de trup. In Apocalipsa spune: „si am vazut sufletele celor care […]”. Deci vom fi doar suflet. Ce se va intampla cu trupuile? Probabil vor fi si ele suflet, asa cum a fost Iisus la inviere. Multi spun ca lumea aceasta pentru el nu mai era materiala, ca putea trece prin usi etc, si asta mai scrie si in Biblie. Plus Iisus mai spune: „Nu măatingeti”, i-a zis Isus; „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20:17).

Deci dupa moarte ne vom odihni pana in ziua invierii cand unii vom invia pentru viata iar altii pentru judecata, si vom fi spiritualizati. Dar ce vor primi cei nedrepti dupa judecata? Ei bine, eu vad flacarile iadului ca mustrarea constiintei pentru faptul ca ai pacatuit, iar mania lui Dumnezeu, stiinta ca tu l-ai suparat cu faptele tale rele. Acestea spun eu, le-ai putea avea in rai pe vesnicie. Deci cei nedrepti se vor afla in rai dar cu aceasta pedeapsa si cunostiinta ca n-ar trebui sa se afle acolo, dar intr-un fel acolo sunt. Altii spun ca dupa o perioada de chin, cand toti se vor indrepta, trebuie ca Dumnezeu sa-i lase pe cei rai in rai. Chinul fiind vazut ca o mustrare a constiintei tale, si nu ca o pedeapsa care vine de la Dumnezeu, ci care vine de la tine, ideea ca cei rai vor muri a doua oara nu mai straluceste atat de bine, deoarece este o ultima sansa a indreptarii. Iar chinul celor 3 pe vesnicie este de fapt ura lor si incapacitatea lor de a se mai indrepta vreodata, deoarece ei il urasc pe Dumnezeu. Dar vorba vine, cand vor fi cei nedrepti indreptati? Ei bine, hai sa ne uitam la cei buni. Ei stralucesc ca soarele in Imparatia Domnului. Ceilalti vor fi in intuneric (uneori iadul nu e vazut ca si flacari ci intuneric). Acest intuneric e intunericul mintii lor, ura fata de Dumnezeu, si pacatele. Eu cred ca atrunci cand il vor iubi pe Dumnezeu, cand cineva isi va zice: „imi merit soarta, nu vreau sa intru in rai, dar vreau sa ma duc sa-mi cer scuze ca Dumnezeu sa nu mai fie suparat pe mine”, si va intra pe poarta raiului ca sa-si ceara iertare, Dumnezeu ii va vedea intentiile si nu-l va mai lasa sa iasa din slava Sa. Deoarece doar cei care il iubesc pe Dumnezeu, pot sa primeasca iubirea inapoi si sa „straluceasca ca soarele”, iar pe cei care nu Il iubesc Dumnezeu nu-i poate iubi cu forta, ci ii va lasa in intuneric sa-si reconcilieze gandurile lor, In primul rand l judecata le va arata: uite asta e calea dreapta, pe care o vreau eu, ca sa nu te incurci cu tot ce au zis fals oamenii, iar asta e calea ta. Cand le vei impaca poti intra, iar daca vei crede ca le-ai impaca dar nu ai facut asta , nu vei putea intra pana nu le vei impaca cu adevarat”. Acest alt concept prezentat spune ca evantual toti vor fi salvati,  cu cateva conditii. Unii spun ca vor fi salvati daca vor dori acest lucru, daca nu-l doresc treaba lor, dar aceasta dorinta nu consta in dorinta egoista de a intra in rai, ci dorinta de a-L multumii pe Dumnezeu, de a-L iubi si de a fi iertat. Altii sun ca vor intra dupa ispasirea pedepsei, dar eu sunt de acord cu primii, deoarece primii spun ca EI (cei nedrepti) hotarasc cand e ispasita pedeapsa.

Deci pana acum am vazut doua feluri de iad, cu care putem fi de acord:
1) Cel in care cei nedrepti mor, e mai convenient deoarece nu sunt chinuiti.
2) Cel in care cei nedrepti nu mor, ci se chinuie cu impacarea gandurilor lor rele, si eventual pot intra in rai.
A treia versiune e conceput de mine
3) Cel in care toti unt in rai insa unii poarta povara pedepsei pacatului, adica mustrarea constiintei lor.

Toate aceste pedepse sunt facute de cei nedrepti, si-au facut rau cu mana lor, si aceste pedepse sunt facute de ei. Ei sunt calaul cat si executatul. Dumnezeu nu poate pedepsi. Daca spuneti ca da, ganditi-va putin: cum i-a pedepsit pe Adam si Eva? Considerati agricultura si nasterea de copii o pedeapsa? Asta a dat el. Restul relelor sunt ale lui Satan. Cand i-a pedepsit pe cei din Egipt, sau pe altii, nu El a facut-o ci Satan. El a spus: „vedeti ca daca pacatuiti, o sa fiti prada a lui Satan, iar el va execut pedeapsa.”

Dar unii tot s-ar intreba: „totusi Dumnezeu poate sa ne mantuiasca pe toti, de ce nu ar face-o? Doar pentru ca El vrea sa ne vada pedepsiti?” Ei bine El nu vrea sa ne vada pedepsiti. Pe de o parte sunt cei care spun ca Dumnezeu e bun, milostiv, atotputernic si ar putea sa ne mantuiasca pe toti. Pe de alta parte sunt cei care spun ca Dumnezeu e drept. Chiar? Ei bine drept se incadreaza tot la primii deci pe de alta parte sunt cei care n-au nimic de zis decat „Asa vrea El”. Ei bine nu asa vrea, dar nu are ce sa faca. Si primii vor intreba: „ei bine cum nu are ce sa faca? Nu e atotputernic?” „Ar putea sa faca, dar v-ar afecta personalitatea, si astfel liberul arbitru, deci daca toti ar fi mantuiti, asta ar inseamna ca vor fi si cei impuri in rai, ceea ce nu prea e posibil, pentru purificare, Dumnezeu ar trebui sa le schimbe mintea, iar asta ar insemna ca nu ei au fost mantuiti! Ci pur si simplu au fost altii, Dumnezeu le-a afectat liberul arbitru.” „Ei bine Dumnezeu nu poate gasi o metoda?” „Ba da, va prezenta calea cera drepta, si ii va lasa pe cei rai sa se impace cu ea, fara sa le mai faca nimic. Nu le-a facut destule? Oricum pacatele lor sunt spalate prin jertfa lui Iisus, dar ei trebuie sa se impace cu calea cea drepta, sa-L iubeasca pe Dumnezeu, acuma daca ei nu vor sa intre in rai, ce faci, ii bagi cu forta?” „Pai…” Astfel ramanem cu varianta 2, dar o voi schimba putin, si va voi spune varianta cea mai probabila. Pentru a intelege de ce face Dumnezeu asta, trebuie sa ne uitam la o singura calitate a lui: iubitor. Acum ce inseamna sa iubesti? Poti iubi tu pe cineva care stii ca nu te iubeste? Il vei forta sa te iubeasca?

Sa ne gandim putin la ce ar face un om normal daca si-ar cauta o sotie. Ar zice: „vreau sa ma iubeasca, sa fie asa (enumera calitati poate si defecte), si sa nu fie asa (enumera defecte poate si calitati)”. Dumnezeu a pus o singura conditie. Prima: iubirea. Unii ar putea zice: „dar ce se intampla cu cele 10 porunci?”. Ei bine il iubesti tu cu adevarat pe El, daca faci tot ce nu-I place? Altii spun:” e absurd sa-L iubesti pe El mai presus de toate!” Ei bine cand Dumnezeu a spus „daca cineva iubeste pe altcineva mai presus decat pe Mine etc” s-a referit la asta: daca dintre porunca Mea, si porunca lui, o alegi pe a lui, inseamna ca nu ma iubesti cu adevarat. Ei bine daca porunca lui duce inspre bine, asta inseamna ca ceea ce faci, este si pentru el si pentru Dumnezeu. Insa daca duce inspre rau, si tu o faci, inseamna ca ce faci nu e pentru Dumnezeu. In plus Dumnezeu spune: „nu veniti direct la Biserica sa va cereti iertare, ci impacati-va cu cel caruia ia-ti gresit”. Mai spune si in Matei capitolul 15 sa ne ocupam prima data de lume, cu ea sa ne impacam, si apoi sa venim la Dumnezeu, pentru ca daca nu ne ocupam de lume nu putem fi impacati cu adevarat. Deci cam cade ceea ce zic ateii: „problemele noastre sunt ale lumii, pe cand ale celor religiosi sunt imaginare”. Asta e iubirea. Unii mai pun o intrebare „de ce vrea Dumnezeu slava?”. Dumnezeu e ca si un tata care se multumeste daca ii spui „mersi, multumesc”, si chiar puteti vedea ca nu vrea sa fie El, cel mai slavit si cel mai multumit, ci vrea ca toti sa fim multumiti. El creind raiul si pamantul etc, nu ne-a facut un serviciu? Nu s-a pus El in slujba noastra? Plus ca rugaciunile le-a lasat pentru a putea cere si ajutor. Dar ceea ce a zis El este „nu va rugati ca paganii, care cred ca daca repeta fara sens vor fi ascultati, Tatal vostu stie de ce aveti nevoie”. Astfel singura rugaciune e Tatal Nostru. Plus ca rugaciunile nu trebuie sa ceara lucruri desarte. Lasa ca Tatal nostru stie de ce avem nevoie (nu ce ne dorim), oricum „faca-se voia Lui”. „Dar de ce trebuie sa ne fie frica?” Ei bine frica de Dumnezeu e ca frica de un tata. Nu frica de bataie dar frica de a nu-l supara cu nota luata la scoala”.

Deci cum il iubim pe Dumnezeu? Daca vrem sa-L iubim atunci faptele noastre bune le facem pentru El, ca sa-L multumim, nu ca sa-i aratam: „uite Doamne ce bun is eu, nu merit sa intru in rai?” Faptele bune le facem din altruism si de dragul de a face bine, iar soartei noastre trebuie sa-i zicem: „nu-mi pasa unde ajung, rai sau iad, si cum e iadul, Eu vreau sa nu-l supar pe Dumnezeu cu fapte rele, ci sa-L multumesc cu fapte bune si cu iubirea mea” Daca varianta 2 se va intampla atunci cei care vor realiza ca trebuie sa iubeasca si sa se lase iubiti ca sa poata fi iubiti, vor intra in rai, chiar daca prima data au fost in iad, adica in intuneric (nu chiar foc). Si atunci vor straluci si isi vor primi recompensa. Dar eu spun ca si varianta cu moartea a doua poate sa mai existe. In primul rand in Apocalipsa sunt prezentate 2 invieri: a sfintilor, a celor care chiar merita raiul, si asupra carora moartea a 2-a nu are efect, care vor fi inviati cu 1000 de ani inaintea celorlalti, si apoi a tuturor restul. Dumnezeu care stie cine isi va gasi pacea eventual si care va merita raiul, il va judeca si ii va grabi probabil acest proces in mintea sa pentru a fi lasat in rai, iar ceilalti, care din ura sau alte motive nu-si pot gasi pacea, vor avea parte de moartea a 2-a, care se petrece in foc, pentru a nu se chinui vesnic sa intre, dar sa nu poata intra, si sa-si zica „uite ca nu pot intra” si sa se indarjeasca mai tare. Dumnezeu poate gasi metode pentru a ne lasa pe toti in rai, dar daca nu vrem sa fim iubiti nu putem sa cerem beneficiile iubirii, adica iubire din interes. Sa ne intoarcem la iubirea umana. Daca un om a vrut sa se casatoreasca cu cineva dar acea femeie nu a vrut, ce poate sa faca? „Uite aici bani, bomboane?” Asta inseamna iubire din interes si Dumnezeu nu vrea asta. Apoi acel om se va casatori cu cineva, iar cea care nu a vrut prim data su va zice „uite ce putea sa fie al meu, dar nu este.” Cam asta e comparatia gasita de cateva ori in Biblie, insa oamenii sunt nuntasii, unii care au aceptat invitatia, iar altii care nu au aceptat si acum regreta spunand „uite cum ne-am fi distrat, dar nu o facem”.

Acum, noi ne-am preocupat cu ceea ce va fi dupa moarte, dar nu am raspuns clar. Ceea ce e clar e ca Dumnezeu va face dreptate si ne va conveni tuturor, nu vom fi aruncati fara sa ne fie lamurite obiectiile, si e clar ca Dumnezeu va alege una din aceste variante, sau variatii ale acestor variante. Aceste variante sunt mult mai probabile din punct de vedere Biblic, desi unii urmeaza Bibia numai pana unde le convine, dar ei sunt mari discipoli! Dumnezeu va face bine pentru toti, nu trebuie sa ne ingrijoram, dar ceea ce trebuie sa facem nu este sa ne relaxam: „aaa, o sa fie bine”, ci sa spunem „ce va fi va fi, eu deocamdata vreau sa-L multumesc pe Dumnezeu”. Aveti incredere ca Dumnezeu va face bine, nu fiti deznadajduiti. El e atotputernic, ne-a spalat pacatele, ne vrea pe toti in rai, vrea iubire, insa daca noi nu vrem, nu ne poate forta.