Crestinii nu sunt singuri in rai

Nota: puteti trece direct la punctul REZOLVARE, ceea ce am scris mai sus este doar o relatare a evenimentelor care m-au facut constient de aceasta problema. Le puteti citi si pe ele, intrucat contin cateva argumente. Ateilor, deistilor, agnosticilor (etc), crestinilor ce cred ca numai crestinii vor merge in rai sau celor ce doresc sa-si intareasca credintele le-as recomanda si punctul IDEEA DE REZOLVARE.

CUM AM INCEPUT SA FIU PREOCUPAT DE ACEST SUBIECT?

In ultimele zile am facut un sondaj prin oras, intrebandu-i pe oameni daca sunt crestini, iar in cazul in care intrebarea primea raspuns afirmativ, puneam a doua intrebare (care era si scopul sondajului meu): „credeti ca doar crestinii vor intra in rai?”. M-am plimbat si am intrebat destul de multi oameni, primind raspuns negativ, uneori negativ urmat de explicatii („si daca esti chinez, in sistem comunist si tu nici nu auzi de crestinism”), iar uneori trebuia sa le explic la oameni ca si eu sunt de acord cu raspunsul negativ si ca ma doresc sa folosesc timpul ca sa intreb cat mai multi oameni. Printre altii am mai intalnit si oameni beti care mi-au dat raspuns negativ urmat de intrebarea „apar la televizor?” In fine, nu am intalnit om sa-mi zica ca „da, merg in iad”. Insa duminica trecuta cand am facut acelasi sondaj in fata bisericii am primit vreo 6 de „da” de la niste babe si un NU mare de la preot pe care-l acuzam ca le invata gresit cand am vazut ca un crestin poate sa dea raspunsul „da”, si sa se numeasca crestin, inca cu mandrie. In ultimele zile deasemenea am mai avut ocazia sa vorbesc cu cineva convins de faptul ca ceilalti vor merge in iad si am avut ocazia sa vad ce ii induce in eroare. Insa nu am putut nicicum sa conving ca acest fapt e gresit cu argumente logice, si chiar si din Biblie. Intr-un final am vazut ca nu ajungem la nici un rezultat si am lasat discutia sa se incheie cu impresia (pe care si eu am avut-o temporar, pana la cel de-al 2-lea sondaj) ca eu sunt ala rau, care nu accepta „ce e bine”. A venit cel de-al 3-lea sondaj, in care voiam sa fiu sigur de raspunsul negativ asa ca am schimbat intrebarile: „Dumnezeu te judeca dupa credinta sau dupa fapte?” „Dupa amandoua” (majoritatea) „Dar daca esti de alta credinta?” „Te judeca dupa fapte” (cel mai simplu raspuns, care majoritatea oamenilor mi l-au dat). „Deci nu mai conteaza credinta?” (voiam sa fiu sigur) „Sigur ca conteaza, insa credinta inseamna nu numai a zice Doamne Doamne ci a face fapte bune”. Raspunsul asta l-am de la 2 persoane, restul au zis „Dumnezeu e drept si ii va judeca si pe ei drept nu-i va trimite in iad, pentru ca si ei pot face fapte bune”(majoritatea), altii au ramas stupefiati. Prima data am primit acest raspuns de la un student care zicea „Nu conteaza daca spui Doamne Doamne sau Alah Alah sau YHWH YHWH” si o persoana mai in varsta. Deci si sondajul #3 mi-a demonstrat ca majoritatea (si peste 90% nu gluma, am intrebat peste 200 de oameni si 7 au raspuns ca mergi in iad daca nu esti crestin). Dar mie tot nu mi-a fost de ajuns. Am inteles de ce exista atei pe lume, ei sunt obsedati de ideea ca „aceasta lume e rea si e vina lui Dumnezeu” exprimata in multe sensuri, dar cam asta e. Dar nu am putut intelege punctul de vedere ca Dumnezeu ii va trimite pe necredinciosi in iad, pe care sunt convins ca multa lume il are, eu am intrebat intr-un oras, pe la sate unde lumea e mai dusa la biserica sunt convins ca majoritatea ar raspunde cu „DA”. Si desi stiu ca aceasta parere o au putini oameni am fost obsedat de ea, deoarece multi care, desi nu o au, o adopta intr-o conversatie cu un necrestin: „mergi in iad daca nu crezi” „Aha, deci sa cred intr-un Dumnezeu care m-ar fi omorat daca nu ma intalneam cu tine, sau nu-mi spuneai asta niciodata (lucru destul de posibil)”. Deaceea este procentul crestinilor in lume in scadere, din cauza ipocriziei unora (in special popi) care se dau „crestini” si nu le explica celorlalti in ce consta religia crestina pentru ca nu au inteles-o (le place sa pretinda ca au inteles-o). In viata mea am avut conversatii cu atei pe care aproape i-am convins sa redevina crestini insa au zis ca desi le-ar placea, nu ar dori sa fie ei, sau chiar familia lor (care in cazul in care ei nu mai sunt, vor fi educati de acesti crestini gresit), intr-o balta de ipocrizie. Nu am avut cum sa spun ca asta nu e adevarat, asa ca am zis ca religia e un fel de trai, nu e necesar sa acorde atentie babelor care se uita cu ce esti imbracat. El a raspuns: „voi crede in Dumnezeu, cu conditia ca familia mea sa nu fie indoctrinata de prosti, asa ca nu voi frecventa biserica”. Am raspuns „ei bine nu sunt prosti, sunt indusi in eroare” Nici nu am terminat bine fraza cand el a inceput sa imi dea argumente ca sunt prosti pe care nu as dori sa le mentionez aici, deoarece eu nu am intentia de a jigni pe nimeni, in special pe cineva cu care ma aflu intr-o polemica. De ce? Deoarece jignirea nu aduce rezolvari…

IDEEA DE REZOLVARE

Mi-am dat seama ca vorbind cu oameni de pareri diferite nu aduce niciodata rezolvari, desi poate sa te motiveze sa cauti argumente, sa-ti intaresti credintele etc. Insa daca celalalt nu e dispus sa cedeze unui argument destul de logic si chiar ajunge sa-ti spuna ca Dumnezeu ii va duce in iad pe toti necrestinii, spunand „cei care nu au crezut in Iisus” (desi in aceasta categorie se afla Moise, Avraam, Iacob, Noe, David etc.) Asa ca am inceput sa ma pun in pielea acestor oameni ca sa vad ce m-ar putea face sa cred ca Dumnezeu ii accepta doar pe crestini (desi Sf. Apostol Pavel nu a fost crestin, dar i S-a aratat). In viata mea am aplicat aceasta metoda in fiecare polemica pe care am avut-o uneori convingandu-ma singur ca celalalt are dreptate. Sa ma pun in pielea unui ateu a fost foarte simplu, am gasit argumente pe care apoi le-am contrazis in discutii cu atei, care nu se asteptau sa stiu raspunsul, deoarece nu se asteptau sa stiu de acel argument. Insa aici am gasit doar citate Biblice, care pot gresi (din cauza ca scriitorul ar fi vazut jertfa lui Iisus atat de mare incat sa scrie ca e necesar sa crezi in el) sau care pot fi interpretate altfel: credinta= fapte bune, credinta in Iisus=fapte bune, indiferent ca nu „crezi” in Iisus, deoarece „credinta” pe atunci putea sa se refere la altceva, cum ar fi sa faci fapte bune (pentru ca Dumnezeu asta vrea, nu zeci de rugaciuni inchinate lui si datul cu piciorul in saraci). Nici un alt argument logic (inafara Bibliei), nu exista pentru a ma convinge ca Dumnezeu te va trimite in iad daca esti necrestin (desigur daca stii ca Dumnezeu e bun, drept, Sfant, atotstiutor, atotputernic, intelept etc. = asa ca orice Dumnezeu). Deasemenea si in situatia cu ateii care spun „nu cred intr-un Dumnezeu rau”. Dar ce argument au ei, inafara oricarei scrieri, ca Dumnezeu ar fi rau. Daca nu inteleg de ce exista raul in lume e treaba lor, dar asta nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, orice om putin destept stie. Unii nu cred intr-un Dumnezeu personal pentru ca admit posibilitatea ca Dumnezeu sa nu fie atat de implicat in vietile noastre. Este si asta un punct de vedere, insa neintelegerea se produce unde se spune ca se contrazice cu crestinismul. Nu chiar. Pana si crestinismul spune ca Dumnezeu ne respecta liberul arbitru.

REZOLVAREA

Deci sunt doar crestinii mantuiti? NU. Orice persoana va fi judecata dupa legile morale si dupa faptele sale, si eventual (asta am auzit-o de la un profesor de religie) dupa implinirea a ceea ce cerea neaparat credinta ta sa faci (musulmani – sa mearga la Meca, crestini – impartasania etc)

Ce te poate face sa crezi ca doar crestinii vor merge in rai? Ei bine nimic mai mult decat citatele Biblice care spun asta (doar ele sunt argumente solide catdecat). Dar aceste citate sunt prezente in mai multe religii. Deci ce as face eu daca as dori sa-mi gasesc o religie, daca m-as uita care spune ca merg in iad daca nu cred in ea (sau care spune ca merg in rai daca cred in ea)? As gasi o multitudine de religii si nu as putea sa aleg niciodata, intrucat fiecare religie are un adevar (mai ales acela ca exista un Dumnezeu, de cele mai multe ori bun, milostiv, drept, iubitor etc) Insa ce trebuie sa spui unui om care crede ca doar crestinii merg in rai? Ei bine, cu siguranta nu trebuie sa-i spui ca Biblia e gresita, desi poti sa-i dai o multitudine de citate, de argumente, cum ar fi „autorii au scris asta, sau cineva a modificat, pentru ca putea sa creada ca jertfa lui Iisus e atat de mare incat e crima sa nu crezi in ea, si totusi sa faci fapte bune”. Nu, orice lucru de acest gen nu merge. Insa puteti sa ziceti (intrucat Biblia e o carte alegorica nu se ia ad-literam) ca „pocainta” si „credinta” despre care se vorbeste este facutul de fapte bune, in numele binelui, intrucat daca le faci pentru Dumnezeu e ca si cum ai zice „ia Doamne ce bun is, uite acuma ma primesti in rai?” (lingusire, care nu o poti face cu Dumnezeu). Nu, binele trebuie facut pentru bine! (dar despre asta voi vorbi altadata, in alt post). Nu stiu in ce masura ii va convinge primul argument, asa ca ai putea sa le spui sa gandeasca inafara Bibliei (ceea ce nu o vor face, deoarece din nou vei vedea cum ei spun „in Biblie zice”), si sa le spui: „Daca Dumnezeu e bun, si drept, si asa cum spune religia voastra, cum poate el sa trimita in iad o persoana care a facut fapte bune si nu a aflat de crestinism, sau nu s-a convertit de frica sa nu fie crestinismul religia proasta, asa cum nici crestinii nu se convertesc pentru ca ei cred ca religia lor e cea adevarata, sau nu a crezut din cauza ipocriziei crestinilor sau o persoana care daca ar fi fost nascuta in crestinism ar fi facut acelasi lucru ce face acum ca e budista? Sau in general cum poate El trimite pe cineva in iad daca nu e crestin, chiar daca acea persoana a facut mult mai mult bine si mult mai putin rau decat crestinii care vor intra in rai? Sau daca tu ai fi foat necrestin si ai fi fost trimis in iad indiferent ca nu ai facut doar fapte bune ar fi drept? Mai este El (Dumnezeu) drept daca face asta? Desigur ca NU! Intrebarea logica care ar urma ar fi „atunci de ce sa mai fii crestin? Poti fii ateu si sa mergi in rai”. Ei bine pentru ca sa nu ai regrete ca ai urat un Dumnezeu bun toata viata, ai luptat impotriva lui, sau ca sa stii ca in viata exista cineva care te intelege, caruia ii poti multumi, cere iertare, confesa, caruia poti sa-i ceri ajutor (si daca stii cum sa ceri iti va si da, intrucat s-a zis „nu cere lucruri desarte” cum ar fi 6 de 6 afisati de 6 zaruri doar pentru a crede) etc. Pana si Einstein nu a fost de acord cu credinta in non-existenta unui Dumnezeu. Si totusi ganditi-va ca si credinta are lucruri pozitive (am mai scris prin alte parti si voi mai scrie) nu va ganditi ca tot ce face e rau. Nu credinta nu face nici un rau, oamenii fac.

Daca cu toate acestea auziti „jertfa lui Iisus a fost mare si cum poti zice ca mantuirea nu e prin El? El e Mantuitor, nu faptele tale.” spuneti „Bineinteles. El a venit aici pentru a lua asupra lui pacatele noastre, si cu ajutorul lui acum ne putem mantui (avem posibilitatea). Daca nu ar fi venit El, noi nu am fi avut parte de judecata dupa fapte.” De ce? Ei bine Iisus a venit pe pamant pentru pariul (cu Lucifer probabil) „nici un om nu e fara pacat” sau chiar „nici Dumnezeu nu ar rezista pe pamant fara pacat”. Daca El nu i-ar fi aratat „celui spurcat” ca SE POATE, atunci cine? Diavolul ar fi putut zice „ei bine nimeni nu a rezistat, de ce sa nu fie oamenii ai mei?”

In cazul in care ei vor sa creada doar ce scrie in Biblie, ca ganditul logic li se pare greu, le puteti spune, si arata citatele si povestile care sustin faptul ca nu numai crestinii vor merge in rai (care saparent se contrazic cu celelalte, dar din moment ce Biblia e alegorica, celelalte pot fi interpretate in modul descris mai sus).

Ioan capitolul 4, Samariteanca (=ateii in zilele noastre intr-un fel)
10. “DACA ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu si Cine este Cel care iti zice: “Da-Mi sa beau”, tu ai fi cerut de la El (si mai mult) El ti-ar fi dat apa vie” – Deci exact ce am zis eu mai sus. Daca ar fi fost crestini l-ar fi slavit pe Dumnezeu, asa e deajuns faptele bune.

1 Timotei 2, 4 –care spune ca toti oamenii sunt mantuiti

Sunt si alte citate mult mai convingatoare, sunteti liberi sa le postati la comment-uri, insa eu nu mai caut, intrucat daca aceste argumente nu conving… nu stiu ce convinge. Si inca ceva despre diferite opinii in Biblie (si contraziceri):

Matei: mantuirea este prin fapte, dar nu prin credinta.
Luca: mantuirea este prin pocainta, nu prin credinta.
Pavel: mantuirea este prin credinta, dar nu prin fapte.
Iacob: mantuirea este si prin credinta si prin fapte.

Un exemplu este dogma invierii mortilor din 1 Corinteni si din Efeseni. Ambele epistole pretind ca ar fi scrise de Pavel. Or, 1 Corinteni zice tocmai pe dos decat Efeseni in privinta invierii mortilor, ceea ce i-a condus pe multi cercetatori sa afirme ca Pavel nu poate fi autorul ambelor puncte de vedere, caci ar insemna ca si-a dat propria teologie peste cap. Teologia din 1 Corinteni e diferita de teologia din Efeseni. Pur si simplu este o aberatie sa pretindem ca ambele epistole ar subscrie la aceeasi teologie.

Era o pilda cu magarul lui Solomon:
In fata lui Solomon se infatiseaza doi evrei care se judeca pentru un magar. Primul evreu zice:
– El cand mi-a cerut magarul, nu mi-a cerut dreptul de a sta la umbra magarului meu, asa ca trebuie sa-mi plateasca pentru ca a stat la umbra lui.
Solomon zice: 
– Ai dreptate.
Al doilea evreu zice:
– El cand mi-a imprumutat magarul, mi l-a imprumutat cu tot cu umbra, asa ca nu trebuie sa-i platesc nimic in plus.
Solomon zice:
– Ai dreptate.
Un sfetnic zice:
– Marite Solomon, nu se poate ca amandoi sa aiba dreptate.
Solomon zice:
– Si tu ai dreptate.

SURSA CITAT (in italic)

In cazul in care aceste argumente nu-l fac persoana respectiva sa creada ca ce ai zis tu e real, atunci e un caz pierdut (ai apelat la credinta, la logica si nu s-a putut… e clar!)

Acestea fiind spuse: fa bine de dragul binelui (nu pentru dorinta de a intra in rai sau frica de iad) si tine cont ca Dumnezeu e drept, credinta in El ajuta, dar nu dupa acest criteriu vom fi judecati, ci dupa fapte, iar mantuirea, bineinteles, se va realiza prin jertfa sa. (deci faceti distinctia intre judecata si mantuire).

NOTA: Nu am vrut sa supar pe nimeni cu acest post, doar sa pun un capat (in mintea mea) unei probleme cu care m-am confruntat 2 saptamani.

_______________________________________
Un alt argument gasit mai tarziu in discutia cu cineva care credea ca doar crestinii se pot mantui:

Iaca si un arugument pe care l-am gasit pentru polemica noastra.
Ai admis ca in Biblie scrie ca vom fi judecati dupa fapte. Dar ai mai zis ca nicunde nu scrie ca nu trebuie sa crezi in Iisus. Adica niciunde nu scrie ca daca nu crezi in Iisus si totusi ai facut fapte bune poti fi mantuit. Tot pe logica ta, demonstratia prin ceva ce nu exista, pot sa zic si eu ca nicunde nu scrie ca faptele iti vor fi trecute atat de usor cu vederea din cauza credintei diferite, Mai ales ca necredinta e o fapta! Tu consideri necredinta un criteriu, care te pune direct in iad, iar apoi faptele rele le consideri fapte care te pun direct in iad. Eu consider si credinta si necredinta o fapta! Pentru ca dupa cum sii credinta se arata prin fapte. Iar daca faptele sunt bune, si placute lui Dumnezeu, atunci cred ca acele fapte demonstreaza ca tu esti intradevar crestin, nu numai crestin prin botez. Tot asa acele fapte facute de un musulman demonstreaza ca el e intradevar crestin si ca e musulman doar din botez

Nu ai cum sa mai respingi aceasta idee sa-mi zici ca faptele au fost facute pentru Alah! NU! Faptele dovedesc credinta. Si cum musulmanul a facut o fapta crestina, nu conteaza ce gandea el, tot ce conteaza e ca fapta era crestina. Deci fapta lui il facea crestin. Fapta lui il aducea mai aproape de Iisus, si dupa cum ai zis si tu prin Iisus te poti mantui. Nu poti sa-mi zici ca o fapta buna nu te aduce mai aproape de Iisus. (cat de putin, dar te aduce)

Anunțuri