Cu totii suntem oameni… hai sa nu ne dam destepti

In ultimele zile am navigat pe internet in cautare de convingeri ateiste. Am gasit tot felul de conversatii intre atei si crestini, foarte putine dintre ele fiind normale (fara injuraturi, fara batai de joc, fara „irelevant” urmat de nici un argument etc). De multe ori ateii se dadeau mai destepti decat toti, spunand ca oamenii de stiinta sunt atei, iar crestinii aminteau de „pariul lui Pascal” si uneori spuneau ca oamenii de stiinta nu sunt atei in asa mari procente cum se presupune (se poate vedea pe internet ca unii oameni de stiinta cred intr-un Dumnezeu, nu neaparat cel din Biblie, dar ii admit existenta). In primul rand, as dori sa inlatur aceasta polemica cu cateva intrebari si argumente:

1) Daca est mai destept, asta inseamna ca nu poti gresi?

2) Un om de stiinta ce se ocupa cu fizica, e apreciat pentru credintele lui, sau pentru contributia lui in fizica? Aceasta intrebare este pusa pentru ca ateii nu ezita niciodata sa-ti spuna ca oamenii de stiinta sunt atei. Ei bine daca esti specialist intr-un domeniu, asta nu te face expert in altul. Am vazut multi informaticieni, de multe ori olimpici, care urau sau nu stiau matematica (considerata cea mai apropiata materie de informatica, care e specialitatea lor).

3) Bobby Fisher a stiut juca sah. Dar nu a putut sa demonstreze ca a fost cel mai bun jucator al lumii, deoarece, dupa victoria cu Boris Spassky, nu a mai jucat, pierzand titlul in favoarea lui Anatoly Karpov. Apoi in viata nu a demonstrat mult inteligenta, inafara tablei de sah. Astazi cel mai bun jucator de sah (dupa rating) e Garry Kasparov (a tinut titlul timp de 15 ani: 1985-2000).

Nu poti spune despre o comunitate ca e desteapta. Poti spune despre un om. A spune despre o comunitate, e ca si cum ai lua 2 clase, si le-ai compara cu toti elevii lor. In clasa „mai desteapta” s-ar afla elevi mediocri, si in clasa „mai proasta” s-ar afla elevi mai putin inteligenti, insa si cativa olimpici. Nu spun ca asta ar fi situatia cu ateismul si religiile. Spun doar ca gradul de istetime se masoara pe om, nu pe comunitate. Si mai spun ca daca stii foarte bine un lucru (ex: informatica), asta nu te face expert la alt lucru (ex: matematica).

4) Nu stiu de unde ati luat procentajele oamenilor de stiinta care sunt atei, cert e ca Albert Einstein (-el cel putin credea in existenta unui Dumnezeu) si Blaise Pascal nu au fost atei. Si nu stiu ce sa zic despre Darwin…

Uitati aici si un link cu ce a zis Einstein:

Albert Einstein – God

Desi nu va vine sa credeti, majoritatea oamenilor de stiinta cred intr-un Dumnezeu, crestin sau abstract, nu sunt atei nici crestini (aici vorbesc de majoritate, nu minoritate). Uitati-va la Einstein. A admis existenta unui Dumnezeu, respingand ideea crestina, dar in acelasi timp i-a facut pe atei fanatici, pentru ca nu dadeau credit nimanui pentru crearea acestui univers neinteles de noi. Deci respingea ambele parti. Faptul ca respingea crestinismul era incapacitatea de intelegere a unui Dumnezeu „personal” care ar ingadui atatea dezastre in lumea sa. Daca ar fi fost cineva sa-i explice de ce, s-ar fi intors la credinta intr-un Dumnezeu „personal”, dar nu stiu daca s-ar fi intors la crestinism. De ce zic ca nu? Pentru ca admit, ateii au dreptate. In sistemul de fata crestinii ca si comunitate isi explica dogma gresit. Ei au responsabilitatea sa indrepte ceea ce e gresit in Biserica lor.

5) Iar in final,  dreptatea intr-o anumita chestiune nu se judeca dupa istetimea oamenilor implicati. Un exemplu elocvent ar fi scoala. Are intotdeauna dreptate profesorul si intotdeauna elevul greseste? Celelalte 4 argumente pot fi considerate o paranteza.

In al doilea rand as dori sa va spun (atat crestinilor cat si ateilor) sa va uitati, cati oameni inteligenti admit faptul ca acest universul trebuie sa aiba un Creator. Apoi luati in considerare ca atributiile acestui Creator ar putea fi necunoscute de oameni, el nefiind deloc interesat de soarta oamenilor, sau poate fiind, deoarece – nu stim… Apoi luati in considerare faptul ca omul e curios, si doreste sa afle cat mai mult despre lumea ce il inconjoara. DECI Dumnezeu exista (demonstratie in alt post).

Din moment ce viziunea crestina nu face nici un rau (am scris despre „raul” facut de religie in alt post), si din moment ce aceasta e o varianta de cunoastere, de ce sa nu o acceptam? In fond daca greseste, nu e nimic ce poti face ca sa il schimbi pe Dumnezeu, si nu e nici o alta versiune a Creatorului pe care ateii sau agnostici (sau deistii sau alt tip de astfel de credinte) o dau (desigur exista versiuni budiste, musulmane etc., dar daca ne apucam sa le studiem religiile putem observa ca avem multe lucruri in comun). DECI versiunea crestina a lui Dumnezeu e buna. De ce sa nu ne impacam cu ea? Poate ne e frica sa nu gresim in privinta Creatorului nostru? Iar daca gresim, si totusi facem fapte bune, credeti ca acesta o sa ne pedepseasca pentru aceasta greseala? Credeti ca Dumnezeu cand va va primi in Rai va va intreba un verset din Biblie, sau va va intreba ce fel de fapte ati facut? (intrebare adresata si unor crestini, care spun ca ateii sunt destinati iadului, indiferent de faptele lor).

Intrebarea ateilor este: „De ce sa cred eu intr-un Dumnezeu totusi? Daca Dumnezeu ar exista, de ce nu i-ar pasa de oameni. Asta l-ar face ignorant. Daca i-ar pasa, de ce ne-ar face sa suferim, de ce exista raul? Sau de ce nu ar fi Dumnezeu ignorant? Ce suntem noi cei mai importanti din univers? Sau de ce exista incercarile de la Dumnezeu? De ce trebuie El sa ne pedepseasca?” Aceasta intrebare are un raspuns mai elevat pe care il voi pune inurmatorul post.

Cu ceea ce ar trebui sa ramaneti din acest post este: sa nu va dati destepti, si sa admiteti existenta unui Dumnezeu (chiar daca nu-i stiti atributiile). Demonstrarea faptului ca Dumnezeu exista o voi face in alt post. Scuzati-ma daca nu mi-am exprimat parerile placut.

Scrisoarea I (fragment) – Mihai Eminescu

„Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă…
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric…”

Cand si un geniu ne spune sa nu „ne credem minunati”…Cititi toata Scrisoarea I, pentru cateva exemple ale genului lui Eminescu (a facut cateva „descoperiri” inaintea stiintei, ca si Biblia dealtfel).

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea1.php